luni, 26 decembrie 2011

Ridica-te !!!



Motto :”Poporul e norodul, nu tagma jefuitorilor !” Tudor Vladimirescu
… Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane,
N’avem ce mai aştepta!
Că uite, ne mor copiii de foame :
Avem pentru cine lupta !

Haide Dumitre şi tu , măi Vasile
Că ceasu’ aşteptat a venit !
Că uite: stă scris chiar şi la Psaltire
Că Moartea s-a pus pe cosit !

Eşti gata Marine ?Dar tu, Alexandru?
Florine , eşti gata şi tu ?
Sărută-ţi copiii, cât poţi tu de tandru,
Că poate murim,…. poate nu !

E ţara’n răstrişte că-i supta de hoţi
Şi noi suntem ţara,cei mulţi !                    
Nu pot şi n’au cum ne ucide pe toţi:
Pe toţi cei flămânzi şi desculţi !

Dispreţul din vorbele lor,
E zilnic prezent, în jurnale,
N’au milă şi uite cum mor,
Românii în jurul matale !

Dar gata :s-a spus mult prea mult
Şi aştia nu cred în cuvinte !
Doar fierul e leacul şi sânge’n tumult
Şi uite-le: sunt pregătite !

de Marius-Adrian Porojnicu

miercuri, 14 decembrie 2011

Munţii noştri aur poartă...

Munţii noştri aur poartă...oare "piticu şi cu chioru" nu ştiu...???

   Oare Transilvania nu este decât o simplă colonie pentru "miticii" din Bucureşti??? Caci altfel cum se explică cele de mai jos???    

   Documentaţia geologica a bogăţiilor Transilvaniei a dispărut, nu-i aşa, normal din Bucureşti, concesiunile sunt făcute tot din Bucureşti, secret de stat!!!Probabil şi aurul va dispărea în urmatorii 20 de ani, iar băieţii deştepţi vor locui prin Bahamas, Seychelles, etc., şi îşi vor creşte copiii la Paris, se vor judeca tot la Paris, etc, etc, etc.

Cetăţeni, treziţi-vă! Într-o lume bezmetică, aurul este valoarea supremă!




Din 2005, România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate.
Totuşi, opt firme străine au primit licenţe de exploatare în zonele “epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conţin aur în valoare de 54 de miliarde de euro. 
Explicaţia: “Au avut hărţile geologice ale
statului român”  
Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în “patrulaterul aurului” - adică perimetrul Baia de Criş, Săcărâmb, Zlatna şi Baia de Arieş, din Munţii Apuseni - dar şi în Maramureş, sunt exploatate, cu eficienţă, de foarte mult timp.
     “Pe timpul lui Ceauşescu se scoteau între 14 şi 20 de tone de aur pe an. Dar, după 1990, extracţia a scăzut dramatic, iar în 2005, minele au fost sigilate. Oficial s-a spus că sunt epuizate”,
 a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat şi realizat mine de aur în “patrulaterul aurului”.
 
   Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Naţională a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal preţios decât 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, au dat, cum era de aşteptat, faliment. Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea ”se terminaseră”.


              250 de tone, doar la Roşia Montană

 

   Potrivit declaraţiilor făcute pentru Daily-Business. ro de reprezentanţii firmei Gabriel Resources, la Roşia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică de aproximativ 250 de tone de metal preţios.
 
  De asemenea, firma Carpatian Gold a găsit la mina Barza, în Munţii Zărandului, închisă pentru că “nu mai era rentabilă”, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari
  Recent, Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declarat că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 de miliarde de dolari. Interesant este şi faptul că toate firmele străine au mers la“punct ochit - punct lovit”, adică au obţinut licenţe de prospecţiuni şi exploatare exact pe zonele cele mai bogate ... Cum?

              «Încă este mult aur în subteran»
“Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparţin şcolii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere şi am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam şi producţii de 40 de kilograme de aur pe tonă de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu ştiu de ce nu le exploatează direct statul. Pe vremea mea, informaţiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele străine «au găsit» metale preţioase în România consultând hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. 
Acum, statul, prin reprezentanţii săi, a ştiut perfect ce dă în concesie”, a spus dr. ing. Neagu. 
                             
Prima hartă a «bogăţiilor» româneşti datează din 1925 

     În 1925, în România s-a realizat o bază solidă de date privind toate zăcămintele naţionale. Şcoala românească de prospecţiuni geologice a crescut constant.
    Zăcămintele din ţară au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialişti şi înregistrate pe “profile”, adică secţiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate şi într-un calculator adus de la americani şi instalat într-unul din sediile Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje “Geofizica”, în strada Biserica Amzei din Bucureşti. În 1971, cei de la prospecţiuni au mai cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat în alt sediu, în strada Coralilor din Capitală, unde se găseau şi profile geologice realizate în toată ţara

   Pe baza acestor informaţii, Ceauşescu făcuse un plan de extracţie până în anul 2050. 
   După 1990, în imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului Adevărul...
     Ulterior, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfăşoară activităţi în domeniul prospecţiunilor geologice etc. În fine, în 1992 a izbucnit un scandal în sediul din Coralilor: dispăruseră toate profilele geologice. Una dintre persoanele care au lucrat în institut ne-a spus că:
                                "preţul vânzării documentaţiei secrete a fost de 10.000 de dolari... "

Privatizarea rezervelor este ţinută «la secret» 

  Au fost cerute Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licenţele primite de firmele străine pentru exploatarea aurului pe teritoriul României. Răspuns:
    “Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. (...) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”.
  Iată ce scrie în Constituţia României, art. 136: “Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”. 
  Iată ce spune Legea 544/2001: “Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României”.

Datorie externă, 92,1 miliarde € 

 
     În decembrie 1989, România nu mai avea nici o datorie externă. De atunci, lucrurile s-au schimbat. Conform datelor Băncii Naţionale, publicate cu patru luni în urmă,ţara noastră a acumulat, în ultimii 20 de ani, o datorie externă de 92,1 miliarde de euro.


 
Record pentru preţul aurului 

   Aurul a înregistrat un maxim istoric de 1.505,4 dolari pe uncie (n.r.-unitate de măsură egală cu 35 de grame) miercuri, fiind tranzacţionat la 1.502,96 dolari, faţă de 1.493,9 cu cât fusese vândut marţi. 
   Economiştii apreciază că preţul aurului a crescut cu 5% în aprilie, iar trendul ar putea continua,metalele preţioase fiind considerate un plasament ferit de riscuri.
    Dezvăluiri Libertatea
Secretele zăcămintelor de aur, vândute pe 10.000 de dolari 22 Aprilie 2011 :

Profesorul Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucureşti, unul dintre cei mai cunoscuţi geologi români specializaţi pe zăcăminte de aur
 
 
       Un studiu recent asupra exploatării zăcămintelor de aur din România arată că suntem în elita mondială a metalelor preţioase. "Ocupăm locul cinci în lume la extracţie, în decursul istoriei", ne-a spus profesorul dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucureşti, autorul cercetării.  
      Cu toate acestea, România mai are 6.000 de tone de aur în zăcăminte. 
Cât înseamnă asta? Dacă ne raportăm la cursul BNR de vinerea trecută, când un gram de aur a fost 180 de lei, valoarea totală a zăcămintelor este de aproximativ 250 de miliarde de euro! Şi aceasta în condiţiile în care poporul român se luptă cu sărăcia şi cu nesiguranţa locurilor de muncă.

 
      


      Mineritul aurului pe teritoriul României este o tradiţie multimilenară. Cele mai vechi podoabe de aur găsite la noi au fost descoperite la Moigrad, judeţul Sălaj şi aparţin epocii pietrei, adică au o vechime de 6.000 de ani. Încă de atunci, strămoşii noştri cunoşteau metalurgia aurului.



Suntem pe locul cinci în lume


"Din străvechime până acum, din Carpaţii României s-au extras 2.070 de tone de aur, lucru care ne plasează pe locul cinci în lume, după Africa de Sud, Canada, Statele Unite şi Australia. După cum se vede în grafice, cea mai mare parte a fost folosită de altcineva decât poporul român. Vestea bună este însă că mai avem, în sediment, de trei ori cât s-a exploatat până acum, adică vreo 6.000 de tone. Rămâne de văzut cum vor fi folosite. Deocamdată, pe noi, pe specialişti, nu ne întreabă nimeni nimic", confirmat de profesorul dr. Gheorghe Popescu, unul dintre cei mai cunoscuţi geologi români specializaţi pe zăcăminte de aur. 
 
«Ţara noastră primeşte prea puţin pentru zăcămintele pe care le concesionează»


      Conform Legii minelor, modificată în 2009, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage . Adică, dacă se câştigă 100 de milioane de euro din extracţia aurului, statul încasează 4 milioane, iar restul merge la firma care exploatează mina.

"Eu cred că aceste redevenţe sunt în defavoarea ţării noastre, care primeşte prea puţin pentru zăcămintele pe care le concesionează. Sigur că investitorul trebuie să câştige, dar o afacere trebuie să fie reciproc avantajoasă, adică trebuie să câştige şi România, sau România în primul rând, pentru că este proprietarul", a comentat prof. Gheorghe Popescu.  
   De menţionat este faptul că în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%.  
   Exclusiv Avem 6.000 de tone de aur, adică 250 de miliarde de euro! 


                                                                                         

luni, 12 decembrie 2011

Trezeşte-te române

                                                         Trezeşte-te române 

                                                                                       de Virgil Ciuca



Trezeşte-te române din neagra învrajbire
Înmormântat de viu de crunta nesimţire
A unor venetici ce ţi-au invadat glia
Iar tu acum nevolnic lor le cerşeşti simbria.

Trezeşte-te române caci ai un trecut magic
Ascute-ţi sabia, întinde arcul dacic
Să scapi cât mai curând de legea păgânească
Caci ţi-au intrat străinii în casa strămoşească

Trezeşte-te române, şi scutură-ţi robia
Ca să-ţi urmezi destinul înfruntă tirania
Nu te sfii s-alungi slugoii şi nebunii
Tu eşti stapân pe Ţară de la-nceputul lumii

Trezeşte-te române purcede iar la luptă
Trezeşte-te şi-nvinge “globalizarea” slută
Trezeşte-te române ridică eşafoduri
Nemernicilor lumii ce ţi-au impus prohoduri

vineri, 9 decembrie 2011

Securitatea se regrupează...

    Iulian Vlad îi omagiază pe foştii securişti şi pe foştii informatori...


      
              

  Fostul şef al Departamentului Securităţii Statului din perioada 1987-1989, Iulian Vlad, le-a mulţumit zecilor de “camarazi” care s-au adunat miercuri la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) din Cluj cu ocazia lansării unei cărţi scrise de fostul său şef de cabinet, generalul (r) Aurel Rogojan. În vârstă de 80 de ani, Iulian Vlad a vorbit despre un “transfer al memoriei trăite, din mintea veteranilor în patrimoniul de cunoştinţe publice”.

“Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale” este volumul a cărui lansare a mobilizat, în sala “Ioan Muşlea” a BCU, circa două sute de clujeni, majoritatea pensionari, care au făcut parte din Securitate şi din SRI. Volumul scris de Rogojan vorbeşte, în circa 600 de pagini, despre momente-cheie ale activităţii serviciilor secrete româneşti din ultimii 40 de ani, actualizate până în iunie 2011. Cartea a fost prezentată de profesorii universitari Doru Radosav, directorul BCU, şi Vasile Puşcaş, directorul Institutului de Relaţii Internaţionale al UBB.
Prezenţa lui Iulian Vlad a fost însă principalul motiv al participării masive de ofiţeri în rezervă şi în retragere, lucrători ai poliţiei politice din timpul regimului comunist. Numit în permanenţă “ministru”, Vlad a fost aplaudat şi le-a dat autografe pe cartea generalului Rogojan foştilor săi subordonaţi, care au stat la coadă, disciplinaţi, mai bine de o oră.
“Sunt aici de faţă foşti combatanţi pe fronturile nevăzute ale apărării României, ale căror merite, ce nu pot fi specificate, au fost de importanţă hotărâtoare pentru păstrarea unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. Privesc în sală şi nu pot să nu reconstitui din memorie şi să nu dau o înaltă apreciere pentru dăruire şi abnegaţie unor ofiţeri, camarazi de-ai mei, astăzi în rezervă sau în retragere, care vor face întotdeauna cinste tradiţiei tagmei informaţiilor şi contrainformaţiilor”, a spus Iulian Vlad, care a vorbit ultimul.
    Într-un discurs citit de pe foi şi folosind un limbaj care a transportat auditoriul direct în anii ’80, Iulian Vlad le-a mulţumit şi informatorilor. “Doresc să elogiez contribuţia la fel de preţioasă a combatanţilor indirecţi, cetăţeni demni şi mândri ai acestor locuri, fără ale căror acte patriotice benevole niciun serviciu de informaţii naţionale nu şi-ar fi putut duce la îndeplinire misiunea sa“, a spus fostul şef al Securităţii ceauşiste.

 Sursa: http://oradecluj.oradestiri.ro

Mărturii împotriva uitării

   Mărturii împotriva uitării

   Au trecut 21 de ani de la înlăturarea celei mai atroce dictaturi comuniste şi mulţi români au iertat, ori chiar au uitat cu desăvârşire, infernul de-atunci. Sunt printre noi oameni care încă mai plâng de dorul acelor vremuri cenuşii. Sunt printre noi tineri care nu ştiu nimic despre crimele şi teroarea dinainte de '89, ba chiar îţi râd în nas, când încerci să le povesteşti. Nu cred o iota, imaginaţia lor nu poate răzbate într-o beznă atât de adâncă. Pentru toate acestea, nu e drept să uităm ce a fost. Mulţi oameni au plătit cu viaţa acele timpuri. E o datorie să le rememoram.......

............................................................

Cine deţine cu adevărat România?”

    Auzim şi vedem tot mai des oameni politici, aleşi sau nealeşi, spilcuiţi şi hămesiţi, agramaţi şi neciopliţi, care ne povestesc nouă, cetăţenilor cuminţi, cât de binevoitoare era Securitatea, cât de patrioţi erau oamenii ei şi cât de ticăloşi sunt cei care astăzi privesc spre acel trecut şi inventează tot felul de bazaconii, punând pe seama acestei instituţii minunate tot felul de atrocităţi. 

    De tranziţia României de la comunism, urmată de privatizarea intreprinderilor de stat, a beneficiat enorm un mic grup de persoane cu conexiuni la regimul care a urmat imediat după comunism şi/sau la Securitatea omniprezentă. O parte dintre aceste persoane s-a folosit de informaţie şi de relaţiile dobândite în timpul carierei în cadrul Securităţii pentru a face avere, în timp ce alţii au recrutat foşti ofiţeri de Securitate pentru a le servi interesele. În timp ce zeci de baroni locali au apărut după 1989, un mic grup de persoane foarte influente continuă să exercite o influenţă semnificativă în politica din România. Niciuna dintre aceste persoane nu este legată exclusiv de un singur partid, chiar dacă ei înşişi sunt membri. Mulţi păstrează legături obscure cu fosta Securitate din România sau cu persoane din serviciile de informaţii şi îşi promovează interesele personale prin intermediul trusturilor media pe care le deţin. 

 Anii au trecut mai rău ca motocicliştii încât nu ne mai dăm seama ce schimbări stranii s-au petrecut. Serviciile secrete de acum sunt subordonate internaţional. Sunt "integrate". Ale lui Ceauşescu erau devotate României. Securiştii incriminaţi de noi vegheau la integritatea ţării. Cei de azi ascultă telefoanele, urmăresc, sunt parte şi în mari operaţiuni economice păguboase pentru statul român şi au devenit instrumente de putere totalitară. În epoca de aur, serviciile secrete îl protejau pe Ceauşescu. Acum îl protejează pe tot prostul. Şi în campania electorală lucrează pentru orice fufă şi orice neghiob. Serviciile de acum sunt neprofesionale şi mai lipsite de o elementară capacitate de analiză. Ele sunt vârâte până în gât în politică şi în afaceri. Din securitatea democratică unii se îmbogăţesc la fel ca miliardarii de carton. Securiştii lui Ceauşescu urmăreau disidenţi şi cârtitori. Ai lui Băsescu îi urmăresc şi îi ascultă pe toţi cei care înjură regimul. Tot ei lipesc afişe, blochează accesul liber la informaţie, penetrează partidele şi presa, mai ales televiziunile, şi nu pricep o iotă din pericolele la adresa integrităţii naţionale. Securiştii de azi servesc orbeşte comandantul suprem numai şi numai pentru a-şi umfla contul. În schimb, vechea securitate, cea incriminată în toate discursurile publice de după 1990, începe să apere drepturile pensionarilor, să dea în vileag abuzurile regimului şi ale securităţii democratice. Bătrânii securităţii încep să ceară o judecată echilibrată a trecutului şi devin pe zi ce trece o forţă de blocaj şi de apărare în faţa noii securităţi cu aparenţe democratice.

 Prin anii '80 înaintam spre comunism în zbor, societatea socialistă multilateral dezvoltată înflorea indiferent de anotimp, iar după 2008 ieşim din criză şi recesiune o dată pe zi. Să învăţam de la pescari răbdarea... Simbolul regimului e "creşterea negativă".

Statul ni se reformează continuu, politica, ba.

 

miercuri, 7 decembrie 2011

Despre Starea Naţiunii- Fără zahăr


Despre Starea Naţiunii- Fără zahăr

Bine te-am găsit dragă vere
Credeam că-n Romania
I-o reală plăcere
Să te plimbi cu faitonu
Dar calu mi s-o-îmbolnăvit de stres
Că strada-i poligon de tras cu tunu
Aveţi gropi aşa de mari încât într-una
Ne-am prăbuşit, şi calu şi-o rupt mâna
El o plecat io n-am putut să ies
Şi mă gândeam, frecându-mă la ochi
Ca dacă-aş inundao cu apa potabilă
Din orice stradă cimitir de gropi
Ar reieşi artera navigabilă
În loc de maşin-ţi cumperi barcă
Şi vâsleşti relaxat oriunde-ţi vine
Că am aflat ca băieţii din Veneţia
Se descurcă foarte bine
Si ca să n-avem accidente
Şi scufundari violente
De bărci şi populaţie
Rog lumea să susţină
Delfinu Fliper să devină
Comandant la circulatie

Aaa stai puţin ca nimeni
Prin oraş no să meargă
Totu va fi pustiu
Că cineva o vândut
Parcă cu barca toată flota
Din Herăstrău şi Cismigiu

Daţii răgaz şi în 20 de ani
Totu-i rezolvat
Momentan guvernu este ocupat
Staţi liniştiţi şi în 20 de ani
Totui asfaltat
Că guvernu are bani da nu’s de dat

Când am ajuns în capitală
Am văzut un tren pe stradă
Cica era metrou
Cum??? Metrou la suprafaţă
Dacă vine dupa mine
Ca să-mi taie vreun picior
Şi-am zis atunci
Ghiciuşca măsi
Oi fi io din Dorohoi
Dar cine-o mai văzut în lume
Ca metroaiele să umble pe deasupra băi
Noroc cu un baiet de cartier
Care mi-o zis râzând
“Haha ţărane
Au scos metroul din subsol
Că prin subsol vor să bage avioane
Aaa buni baieţi
Păi dacă o ţinem tot asa
În curând, cred eu,
Că-n capitală peste blocuri
Va zbura cloxonând
Tramvaiu greu

Daţii răgaz şi în 20 de ani
Totu-i rezolvat
Momentan guvernu este ocupat
Staţi liniştiţi şi în 20 de ani
Totui asfaltat
Că guvernu are bani da nu’s de dat

Daţii răgaz şi în 20 de ani
Totu-i rezolvat
Momentan guvernu este ocupat
Staţi liniştiţi şi în 20 de ani
Totui asfaltat
Că guvernu are banï da nu’s de dat....

Să nu-mi iei niciodată PENSIA ....


    România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Povestea REVOLUŢIEI din România


POVESTEA  UNEI  STRĂLUCITE  LOVITURI  DE STAT SOVIETICE CELEBRATĂ  ANUAL  ÎN  ROMÂNIA  CA 
                                     "REVOLUŢIE"
   România a fost singura ţară din estul Europei care a trecut la democraţie printr-o revoluţie violentă şi în care conducătorii comunişti au fost executaţi. 
    Înainte de revoluţia română, toate celelalte state est-europene trecuseră într-un mod paşnic la democraţie.
Protestele, luptele de strada şi demonstraţiile din luna decembrie a anului 1989 au dus într-un final la sfârşirea regimului comunist.

    Statul poliţienesc, securitatea, politică economica a lui Ceauşescu, construcţiile grandomane şi regimul de austeritate sunt câteva din motivele care făceau populaţia să nu fie mulţumită de regimul comunist.
   În acelaşi an, 1989, Ceauşescu reuşeşte să achite datoria externa de circa 11 miliarde de dolari, chiar mai înainte de termenul pe care chiar dictatorul român îl preconizase.
   
1 - Historic background:


   După vizita din
  China  lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceauşescu a început o campanie susţinută de "îndepărtare" de patria mumă U.R.S.S..    O schimbare de politică nu era de loc uşoară, având în vedere că marea majoritate a generalilor de securitate şi armată făcuseră "studii" în U.R.S.S. şi vorbeau curent limba rusă.

Nu trebuie uitat că R.S.R. avea cel mai ridicat procentaj de spioni sovietici, în special militari (G.R.U.), pe cap de locuitor în lagărul socialist...


Noua politica a fost însă foarte persistentă şi în anii 1980, toate posturile de comandă erau în mâna unor generali de încredere, loiali "tovarăşului şi tovarăşei".


Economia "socialistă" nu mergea însă de loc şi atunci a început o campanie de vânzare masivă pe valută către Occident. Se vindeau în special nemţi, evrei şi carne de porc...


La un moment dat, Marin Ceauşescu i-a sugerat "tovarăşului" că ar fi bine să vândă sisteme de armament moderne sovietice unor părţi interesate ca
 Statele Unite, de exemplu. Problema principală era că RSR nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru cel existent în dotare aveau restricţii de înstrăinare.


Excelenta carte a lui Liviu Vălenaş "Fabrica de spioni" relatează pe larg dificultăţile unei tentative de vânzare a unui tanc T72 aflat în dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat şi au fost terminate cu succes pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol şi sol-aer, pe care Nicolae Ceauşescu le-a cumpărat de la bunul său prieten Muammar Gaddafi şi care ne-au fost livrate pe coasta de Est în schimbul a câtorva zeci de milioane de dolari depuşi de C.I.A. într-un cont cifrat la o bancă elveţiană.


Ghinionul lui Ceauşescu a fost că ultra-vigilentul G.R.U.
 l-a fotografiat pe fratele său Marin Ceauşescu, ajuns consilier la Ambasada RSR din Austria , într-un meeting secret cu şeful nostru de staţie C.I.A. din Viena în vara anului 1987. Atunci a fost pecetluită soarta familiei Ceauşescu şi a început proiectul de lovitură de stat care nu a avut nimic în comun cu mişcările populare anti-comuniste din Europa Orientală şi Centrală în anul 1989.


Soţii Ceauşescu şi Marin Ceauşescu au fot condamnaţi la moarte de către G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din principalele acuzaţii la simulacrul penibil de proces judiciar al soţilor Ceauşescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost că au vândut sisteme avansate de armament Statelor Unite, care i-a plătit prin intermediul unei bănci elveţiene. Guvernul american a încercat să salveze viaţa lui Marin Ceauşescu, dar echipa operativă C.I.A. a sosit la ambasada română din Viena în momentul în care echipa GRU-Spetsnaz care îl spânzurase pe Marin Ceauşescu în subsolul ambasadei tocmai părăsea clădirea...


Gorbaciov a făcut o investiţie masivă de bani şi resurse umane pentru înlăturarea lui Ceauşescu. A început cu reactivarea "fosilelor" spionajului sovietic din generaţia lui Brucan, Iliescu şi Walter Roman (fost agent NKVD în
 Spania în 1936 , devenit "profesor de marxism-leninism" la Politehnica din Bucureşti unde a studiat între 1965 şi 1970, după ce a ieşit din închisoare în 1964), precum şi a "generaţiei tinere" a lui Petre Roman şi Gelu Voican-Voiculescu.


Problema esenţiala a lui Gorbaciov era că "fosilele" nu aveau acces la generaţia curenta de comandanţi ai securităţii şi armatei, care erau loiali familiei Ceauşescu. Pe de altă parte, "bascularea" securităţii şi armatei de partea guvernului sovietic era absolut esenţială, întrucât în RSR nu exista nici o societate civilă sau culturală naţională, totul fiind distrus de dictatura absolută şi tembelismul naţional tradiţional.
  
Phase I - Operaţia "Troika"


La sfârşitul lui Iulie 1989 a fost înfiinţat un comandament central la Kishinev (fost Chişinău) şi au fot selectaţi aproape 15000 de ofiţeri şi subofiţeri aparţinând la trei servicii diferite:

1 - Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) - Committee for State Security - Comitetul pentru Securitatea de Stat,

2 - Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) - Main Intelligence Directorate of the General Staff - Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major,

3 - Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) - Force for Special Purposes  - Forţa Militară pentru Scopuri Speciale, unităţi subordonate fie la G.R.U., fie la K.G.B în 1989, iar actualmente subordonate G.R.U. sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) - Federal Security Service of theRussian Federation - Serviciul Federal de Securitate al Federaţiei Ruse.


Au fost formate circa 5000 de echipe de către trei ofiţeri sau subofiţeri reprezentând cele trei servicii, iar fiecare echipă a fost dotată cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevăzute cu compartimente pentru ascunderea armamentului, muniţiei şi a explozivelor.


Participanţii au luat la Chişinău lecţii speciale de limba română şi geografia României cu o durată de trei luni, în diverse cazarme ale oraşului.

Începând cu a doua jumătate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fost introduse ca "turişti" în România , în ritmul de circa 150 maşini pe zi. Au fost trimise în majoritatea judeţelor, dar destinaţiile prioritare au fost Timişoara şi Bucureşti.

Timişoara a fot aleasă ca o buna candidată pentru "demonstraţii populare anti-Ceauşescu", datorită apropierii relative de Europa de Vest şi datorită prezentei unui vechi "prieten" al G.R.U., pastorul protestant Tokes.


Am citit câteva rapoarte trimise de un căpitan KGB, care fusese recrutat mai înainte şi lucra pentru noi ca agent dublu.

El descrie în detaliu acţiunile din Calea Girocului şi de la reşedinţa lui Tokes. La un moment dat în seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB care era comandant operativ al "operaţiei Tokes" a cerut să se facă "numărul", adică identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuinţei lui Tokes. "Şi ne-am alarmat, fiindcă noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanţi. Noroc că a doua zi a venit ordinul să ne deplasăm la Bucureşti..."
Acţiunea importantă era acum la Bucureşti unde 2 generali sovietici şi un număr de ofiţeri superiori KGB or GRU care toţi vorbeau "moldovineşte" au dus tratative timp de aproape două săptămâni cu diverşi generali români de securitate şi armată pentru a asigura "bascularea" ...

    Echipa sovietică de negociatori era în contact radio quasi-permanent cu comandamentul operaţiei Troika din Chişinău. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbaciov pe 17 Decembrie 1989, care promitea în mod solemn că nici un salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Forţelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, şi că toţi aceşti salariaţi vor fi promovaţi în masă şi salariile le vor fi mărite corespunzător...

   Propunerea a fost acceptată de aproape toţi conducătorii securităţii şi armatei la 20 Decembrie 1989.

Singura excepţie a fost un general de armată care era ministru adjunct; el a refuzat şi a fost imediat "sinucis" de "negociatori". Generalii care acceptaseră propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceauşescu să organizeze faimoasa "adunare populara" din 22 Decembrie 1989.

   Mi s-a părut deosebit de interesant faptul că toate aceste negocieri cu conducătorii securităţii şi armatei au fost purtate exclusiv de către militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinaţi fazei următoare, operaţia "Flanela".

   E foarte probabil că marea majoritate a securiştilor care au executat lovitura de stat sovietcă nu au ştiut cine sunt noii conducători politici ai României până când i-au văzut pe "flanelişti" defilând pe ecranele televizoarelor...
   
Phase II - Operaţia "Flanela"


Ziua de 22 Decembrie 1989 a început înainte de ora 7 dimineaţa pentru trei agenţi operativi CIA care lucrau în cadrul Ambasadei Americane la Bucureşti. Erau îmbrăcaţi "româneşte" şi au ajuns devreme în Piaţa Palatului, aşa că au asistat la toate fazele faimosului miting.


Au văzut cum s-a construit "dreptunghiul" şi "razele", care erau o procedură standard la toate mitingurile publice a lui Ceauşescu. "Dreptunghiul" era constituit din circa 200 de securişti masaţi sub balconul de la care urma să vorbească Ceauşescu. De la "dreptunghi" plecau "razele" constituite din câte doi (uneori trei) securişti umăr la umăr, mergând spre exterior. Între aceste "raze" erau apoi plasate grupurile de muncitori şi alţi membri de partid aduşi cu autobuzele.


        Această descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veţi vedea că este foarte importantă pentru mitingul din 22 Decembrie 1989.
  Când Ceauşescu a ajuns la punctul în care a făcut o pauză, securitatea a pus la difuzoare o înregistrare a unor rafale de mitralieră. Am văzut filmul mitingului şi văd şi acum privirea speriată a lui Ceauşescu care nu înţelegea ce se întâmplă. Emil Bobu intră pe balcon în spatele lui şi-i spune: " E SECU !". În momentul acela Ceauşescu a înţeles că securitatea a trecut de partea sovieticilor şi că partida era pierdută.
    Acesta este momentul în care nişte "tineri curajoşi" au început să alerge prin mulţime strigând: "Jos Ceauşescu! Jos cu dictatorul".

Oamenii de la Ambasada Americană au remarcat imediat ca aceşti "tineri curajoşi" nu alergau de la periferia masei de oameni către centru. Ei alergau întotdeauna dinspre "dreptunghi" spre periferie, şi ALERGAU NUMAI PRIN "RAZELE" DE SECURIŞTI, unde evident se simţeau în siguranţă. Era clar că erau toţi securişti...


Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este în general cunoscută, aşa că n-am să insist asupra ei...

.............................
    Vreau însă să relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din
 Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era în Delta Dunării la vânătoare de mistreţi. Începând de la 10 dimineaţa toţi cei care lucrau la comitetul judeţean de partid din Tulcea au fot mobilizaţi să-l găsească pe Petre Roman pe care-l caută la telefon cu insistenţă "cineva" de la Bucureşti. L-au găsit în fine în jurul prânzului şi convorbirea telefonică a fost foarte scurtă:

– "Da, tovarăşu!

– "BĂI PETRICĂ, FLANELA E MÂINE!"

– "Am înţeles, tovarăşu!"...


După care "Petrică" se dădea de ceasul morţii să ajungă în Bucureşti în aceeaşi seară, fiindcă altfel se făcea "revoluţia" fără el...


A doua zi după masă a început defilarea la televizor a "flaneliştilor", tovarăşi cu pulovere şi flanele, dar fără sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de două săptămâni.


Securitatea lor personala era asigurată de echipele Troika care s-au ocupat de asemenea de organizarea fazei următoare a loviturii de stat...


Phase III - "Teroriştii"


  De îndată ce căderea lui Ceauşescu a devenit cunoscută, o mulţime de oameni de buna credinţă, informaţi asupra evenimentelor din celelalte ţări din Europa de Est, au crezut că totul s-a schimbat şi că au devenit peste noapte "LIBERI".

Aceasta era o problemă majoră pentru securitatea care trecuse de partea sovieticilor cu condiţia de a-şi menţine puterea intactă.

Ei trebuiau să arate "prostimii" că nu s-a schimbat nimic şi că FRICA, nu libertatea este baza noii "societăţi".

S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumită "Teroriştii" care a început chiar în seara de 22 Decembrie 1989.

Unităţile USLA au început să joace prin rotaţie rolul de "terorişti" şi de "anti-terorişti". Aceiaşi militari de securitate erau o noapte "terorişti" şi noaptea următoare "anti-terorişti".


Această fază a durat câteva săptămâni şi s-a soldat cu sute de morţi, oameni nevinovaţi împuşcaţi în stradă. De multe ori morţii erau transportaţi de la o strada la alta, ca să se propage teroare în toate cartierele.


Dacă fazele anterioare, Troika şi Flanela, au fost executate ireproşabil, faza Teroriştii nu a dat în totalitate efectele scontate. O mulţime de oameni de bună credinţă credeau că sunt într-adevăr liberi şi se comportau ca atare, înfiinţând sau reînfiinţând vechi partide şi organizaţii politice.


În plus direcţia afacerilor religioase din securitate era complet blocată pentru un motiv foarte simplu:
    aşa-zisul "Patriarh al Bisericii Ortodoxe" (Teoctist-Anticrist cum îi strigaseră în faţă credincioşii în Decembrie 1989), care se spune că avea grad de general de securitate, a crezut cu adevărat că a sosit momentul să dea socoteală pentru toate crimele comise de conducerea securistă a bisericii române în ultimii 41 de ani, şi s-a retras la o mânăstire, refuzând să mai "conducă" Biserica Ortodoxă.


În 1948 Gheorghiu-Dej şi Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot de ţară din Oltenia care petrecuse doi ani de închisoare în lagărul de la
 Târgul Jiu unde Gheorghiu-Dej era de asemenea internat. Preotul Marina fusese condamnat pentru complicitate cu o bandă de hoţi de cai.


Îmediat după "hirotonisire" Justinian Marina a participat la
distrugerea Bisericii Greco-Catolice din România . Toţi episcopii Greco-Catolici au fost arestaţi, condamnaţi şi au murit în închisoare ca adevăraţi martiri ai credinţei. Mii de preoţi Greco-Catolici de toate vârstele au fost de asemenea arestaţi şi condamnaţi la 15-20 de ani de închisoare.


Am cunoscut în închisoare în perioada 1959-1964 câteva zeci de preoţi Greco-Catolici care supravieţuiseră din 1948. Am toată admiraţia pentru aceşti preoţi adevăraţi, martiri ai credinţei care îşi continuau vocaţia de preoţi în condiţiile de exterminare din închisoare. Un exemplu: părintele Crişan, văr al excelentului profesor de matematici Iacob Crişan care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul Matei Basarab din Bucureşti. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!


Toate proprietăţile Bisericii Greco-Catolice din România , incluzând peste 2500 de biserici şi alte clădiri au fost confiscate şi trecute în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române, "condusă" de Justinian Marina.


Faptul că securitatea comunistă controla conducerea Bisericii Ortodoxe nu însemna că preoţii şi monahii trecuseră în serviciul Satanei. În primăvara anului 1958, Justinian Marina a ordonat tuturor preoţilor şi monahilor Bisericii Ortodoxe să semneze
angajamente cu organele securităţii locale că vor informa asupra oricăror fapte sau intenţii de a acţiona împotriva guvernului comunist, MĂRTURISITE ÎN TAINA SPOVEDANIEI.


Spre cinstea lor veşnică, mii de preoţi ortodocşi
AU REFUZAT să semneze aceste angajamente cu Satana...Ei au fost toţi arestaţi şi condamnaţi între 10 şi 20 de ani de închisoare.


Am întâlnit sute de preoţi ortodocşi între 1959-1964. Numai în lagărul Grădina de la Piatra Frecăţei în Balta Brăilei erau 3 "brigăzi" de preoţi (150 de persoane).


"Cum să trădez eu sfânta taină a spovedaniei? Înseamnă că nu mai sunt preot!" îmi spunea cu lacrimi în ochi un preot bătrân, trecut de 75 de ani, care a şi murit câteva luni mai târziu...Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească pe aceşti martiri ai credinţei şi ai neamului românesc, care au împărtăşit soarta miilor de preoţi Greco-Catolici şi Romano-Catolici...


Mai târziu, când Ceauşescu a început construcţiile faraonice, sute
de biserici au fost dărâmate fără ca conducerea securistă a Bisericii Ortodoxe Române să protesteze în nici un fel...


Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii Ortodoxe Române şi motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea că a sosit ora judecăţii până în prima săptămână a lunii Aprilie 1990, când securitatea
       l-a convins în fine că nimic nu s-a schimbat şi i-a promis solemn că va putea să păstreze toate proprietăţile furate de la Biserica Greco-Catolică.

ROMÂNIA ESTE SINGURA ŢARĂ DIN EUROPA ÎN CARE PROPRIETĂŢILE BISERICII GRECO-CATOLICE NU AU FOST
RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia,Ucraina ,  Bulgaria  ,  Serbia  , Croaţia şi  Slovenia  .

În perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toţi salariaţii Ministerului de Interne şi ai Ministerului Forţelor Armate au fost avansaţi în grad şi salariile li s-au mărit în mod corespunzător.


De exemplu, şeful tribunalului militar al sectorului 2 Bucureşti care în 1959 era căpitanul Prună Liviu şi care ajunsese în 1989 general-maior, a fost avansat direct general-colonel şi numit de Iliescu şef al Justiţiei Militare din România "post-revoluţionară". Faptul că el condamnase în
 August 1959 la 225 ani închisoare pe cei 12 membri ai organizaţiei Frontul Eliberării Naţionale de la Liceul Matei Basarab a fost desigur ceva minor comparat cu cele câteva zeci de condamnări la moarte pe care le-a "pronunţat" în perioada 1958-1959.


Între timp "turiştii" din operaţia Troika s-au întors progresiv acasă în U.R.S.S., până în Mai 1990, dar situaţia politică în România continua să fie critică, cu toate eforturile securităţii de a "cultiva" frica şi teroarea.


Phase IV -
"Mineriada"


Astfel "conducerea post-revoluţionară" a hotărât să organizeze o variantă română a
"revoluţiei culturale" a lui Mao-Tze-Dong şi a mobilizat importante resurse financiare şi umane care au asigurat "succesul strălucit" al MINERIADEI din Iunie 1990.


Au dezlănţuit sălbăticia fără precedent a luptei proletariatului împotriva "duşmanilor poporului". Mii de oameni au fost bătuţi şi maltrataţi, sute de oameni au murit sau au fost schilodiţi pe viaţă.


Scopul era unul singur şi anume să impună frica şi teroarea fără de care securitatea nu putea funcţiona.

Şi au avut un succes deplin care a asigurat rolul dominant al securităţii până în ziua de astăzi.

              "Tovarăşi minieri, vă mulţumesc!" dixit criminalul Iliescu.


Ştiaţi că efectivele forţelor de securitate în România (Serviciul Român de Informaţii, Serviciul Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi alte câteva mai mici), au crescut cu peste 10% între 1989 şi 2010? Au crescut foarte mult şi capacităţile tehnologice ale securităţii care
în 2011 înregistrează "TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE" şi filmează toate întâlnirile "suspecte".


Cei care trăiesc în România ştiu că TOATE ACTIVITĂŢILE ECONOMICE, PROFESIONALE , CULTURALE şi POLITICE sunt controlate de oamenii securităţii "post-revoluţionare". Ei încurajează corupţia şi furtul la toate nivelele, pentru că toţi cei care fac un ban trebuie să-şi dea
obolul la securitate.


Comparaţi situaţia securităţii în România cu fosta Cehoslovacie unde securiştii au fost linşaţi pe stradă în 1989 adresele lor fiind publicate la toate oficiile de poştă. Sau cu
 Germania de Est, unde li s-a interzis securiştilor să intre în clădirile unde lucrau. Sau cu Bulgaria unde TOŢI salariaţii securităţii, de la ministru până la gardian, au fost DEMIŞI ÎNTR-O SINGURĂ ZI (24 DE  ORE  ).


QUO VADIS ROMÂNIA ?