Mărturii împotriva uitării

   Au trecut 21 de ani de la înlăturarea celei mai atroce dictaturi comuniste şi mulţi români au iertat, ori chiar au uitat cu desăvârşire, infernul de-atunci. Sunt printre noi oameni care încă mai plâng de dorul acelor vremuri cenuşii. Sunt printre noi tineri care nu ştiu nimic despre crimele şi teroarea dinainte de '89, ba chiar îţi râd în nas, când încerci să le povesteşti. Nu cred o iota, imaginaţia lor nu poate răzbate într-o beznă atât de adâncă. Pentru toate acestea, nu e drept să uităm ce a fost. Mulţi oameni au plătit cu viaţa acele timpuri. E o datorie să le rememoram.......

............................................................

Cine deţine cu adevărat România?”

    Auzim şi vedem tot mai des oameni politici, aleşi sau nealeşi, spilcuiţi şi hămesiţi, agramaţi şi neciopliţi, care ne povestesc nouă, cetăţenilor cuminţi, cât de binevoitoare era Securitatea, cât de patrioţi erau oamenii ei şi cât de ticăloşi sunt cei care astăzi privesc spre acel trecut şi inventează tot felul de bazaconii, punând pe seama acestei instituţii minunate tot felul de atrocităţi. 

    De tranziţia României de la comunism, urmată de privatizarea intreprinderilor de stat, a beneficiat enorm un mic grup de persoane cu conexiuni la regimul care a urmat imediat după comunism şi/sau la Securitatea omniprezentă. O parte dintre aceste persoane s-a folosit de informaţie şi de relaţiile dobândite în timpul carierei în cadrul Securităţii pentru a face avere, în timp ce alţii au recrutat foşti ofiţeri de Securitate pentru a le servi interesele. În timp ce zeci de baroni locali au apărut după 1989, un mic grup de persoane foarte influente continuă să exercite o influenţă semnificativă în politica din România. Niciuna dintre aceste persoane nu este legată exclusiv de un singur partid, chiar dacă ei înşişi sunt membri. Mulţi păstrează legături obscure cu fosta Securitate din România sau cu persoane din serviciile de informaţii şi îşi promovează interesele personale prin intermediul trusturilor media pe care le deţin. 

 Anii au trecut mai rău ca motocicliştii încât nu ne mai dăm seama ce schimbări stranii s-au petrecut. Serviciile secrete de acum sunt subordonate internaţional. Sunt "integrate". Ale lui Ceauşescu erau devotate României. Securiştii incriminaţi de noi vegheau la integritatea ţării. Cei de azi ascultă telefoanele, urmăresc, sunt parte şi în mari operaţiuni economice păguboase pentru statul român şi au devenit instrumente de putere totalitară. În epoca de aur, serviciile secrete îl protejau pe Ceauşescu. Acum îl protejează pe tot prostul. Şi în campania electorală lucrează pentru orice fufă şi orice neghiob. Serviciile de acum sunt neprofesionale şi mai lipsite de o elementară capacitate de analiză. Ele sunt vârâte până în gât în politică şi în afaceri. Din securitatea democratică unii se îmbogăţesc la fel ca miliardarii de carton. Securiştii lui Ceauşescu urmăreau disidenţi şi cârtitori. Ai lui Băsescu îi urmăresc şi îi ascultă pe toţi cei care înjură regimul. Tot ei lipesc afişe, blochează accesul liber la informaţie, penetrează partidele şi presa, mai ales televiziunile, şi nu pricep o iotă din pericolele la adresa integrităţii naţionale. Securiştii de azi servesc orbeşte comandantul suprem numai şi numai pentru a-şi umfla contul. În schimb, vechea securitate, cea incriminată în toate discursurile publice de după 1990, începe să apere drepturile pensionarilor, să dea în vileag abuzurile regimului şi ale securităţii democratice. Bătrânii securităţii încep să ceară o judecată echilibrată a trecutului şi devin pe zi ce trece o forţă de blocaj şi de apărare în faţa noii securităţi cu aparenţe democratice.

 Prin anii '80 înaintam spre comunism în zbor, societatea socialistă multilateral dezvoltată înflorea indiferent de anotimp, iar după 2008 ieşim din criză şi recesiune o dată pe zi. Să învăţam de la pescari răbdarea... Simbolul regimului e "creşterea negativă".

Statul ni se reformează continuu, politica, ba.