Patrimoniul dacilor pe apa sâmbetei?

    Chiar dacă sunt protejate prin lege, cetăţile dacilor din Munţii Orăştie, vestigii de o valoare excepţională, incluse în patrimoniul mondial al UNESCO, sunt angrenate într-un proces de distrugere iremediabilă, consecinţă atât a lipsei de implicare a instituţiilor abilitate, a sustragerii pieselor de valoare din siturile arheologice, cât şi a mutilărilor deliberate. Vom rămâne martorii ,,inocenţi” ai acestei tragedii ireparabile a patrimoniului cultural şi spiritual pe care s-a clădit civilizaţia creştină românească?
    Interlocutori: Vladimir Brilinsky, redactor şef al revistei “Dacia magazin”, dr. Napoleon Săvescu, preşedinte “Dacia Revival International” din New York, prof. univ. dr. Nae Georgescu, Universitatea “Hyperion” din Bucureşti,prof.dr. Theodor Codreanu,Huşi.
       ..... ....

Când vinzi resursele minerale, practic falimentezi o ţară ...

Academicianul Dinu C Giurescu, un neobosit luptător pentru interesele naţionale româneşti, consideră că statul român se apropie de o dezintegrare. Afirmaţia se bazează pe analiza cunoscutului istoric, aducând ca argument cedarea pe nimic a resurselor naturale şi a vânzării acţiunilor statului român din companii strategice.

Acad. Dinu C. Giurescu spune : “Când vinzi resursele minerale, practic falimentezi o ţară şi o ştergi de pe harta lumii”
   O asemenea vânzare este, alături de regionalizare, cea mai dură lovitură dată integrităţii statului român. În condiţiile actuale mai ales, când globalizarea şi-a dovedit din plin limitele, când fiecare ţară îşi conservă resursele ca o temelie a existenţei statale, preşedintele, guvernul şi majoritatea parlamentară a României, vor să dea aproape de pomană, bogăţiile ţării.
   Ce se ascunde în spatele acestor lucruri, lăsăm pe fiecare din dvs. să judecaţi.
   În ce stare gravă se găseşte ţara, pe ce mâini a intrat, când personaje importante se transformă în misiţi pentru prăpădirea bogăţiilor României?
Ce viitor mai poate avea un asemenea stat?
   La acestea se adaugă aşa-zisele privatizări în procente de 10-15-20%: Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, 3 filiale ale companiei Electrica, Tarom, Salrom, Aeroportul Bucureşti, deocamdată procentele sunt modeste, dar suficiente pentru a extinde aşa-zisele privatizări. În perspectivă, forţele active ale înstrăinării se repede şi pe alte resurse (vezi Poşta Română, CEC, fondurile de pensii) adică toate acele componente care în fond ţin de siguranţa naţională.
  Considerând atare realităţi dacă ele se dezvoltă în continuare putem vedea viitorul României. El este acela al unei colonii.
   Definiţia coloniei: „teritoriu ocupat şi administrat de o naţiune străină şi care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc.“ 
 

Nu vreau sa fiu GROPAR

Un videoclip inspirat după o poezie scrisă de Marin Neacşu...

Nu vreau să fiu groparul unui neam
Nu vreau să fiu călăul unei ţări
Nu vreau să stau şi să privesc pe geam
Cum suntem spulberaţi în patru zări.

Nu vreau să tac, s-aştept şi să înghit
Vânzări batjocoriri şi nesimţire
Nu vreau să mai ascult  stereotip
Poveşti despre promisa fericire.

M-am săturat să tac şi să privesc
Călcâiul ce striveşte un gândac
Am glas să ţip şi să mă răzvrătesc
Am glas ca să vorbesc şi nu să tac.

Nu vreau să mă complic din plictiseală
Dar nici să fiu complice unor hoţi
Tăcerea ce ucide ca o boală
Ne face hoţi şi criminali pe toţi.

Nu vreau să lâncezesc o viaţă iar
Să mă cuprindă lenea  ca o moarte
Dacă va trebui să mor, atunci măcar
Să mor strigându-mi dorul de dreptate.

Nu vreau să tac, nu vreau să stau şi nici
Să mai aştept umil cu mâna-ntinsă 
Să vină vreun „0 seven agarici”
S-aprindă iar o candelă nestinsă.

M-am săturat să strâng şi să tot tac 
Nevoile, şi grijile şi dorul
Să fierb ca ciorba-n oală sub capac
La foc arzând cu încetinitorul.

Nu vreau, nu pot să mai suport
Atâta delăsare criminală
A celor ce vor tot, fără efort.
Nu vreau să mai bolborosesc în oală.

Nu vreau să fiu părtaş  al celor care
Îmi vând pământul şi mă vând pe mine
De astăzi mă ridic iar în picioare
Nu vreau să mai accept mersul pe vine.

Priviţi-mă, la cât  arăt de mic,
Eu mă aşez cu mult deasupra voastră
Căci eu de astăzi, iată, mă ridic
Şi nu mai stau pasiv lângă fereastră.

Căci nu mai vreau şi n-am să mai accept
Să fiu călău, secure şi gropar

Cât îmi va bate inima în piept
Voi fi copac semeţ, protestatar. 

Podul de flori

  În regia lui Thomas Ciulei, filmul documentar Podul de flori prezintă viaţa de zi cu zi a unei familii de emigranți din Republica Moldova, dezvăluind particularitățile culturilor care trăiesc la marginea Europei.
Prin acest film, regizorul analizează un fenomen care a luat amploare în ultimul deceniu – emigrarea din motive economice. Oameni care lasă totul în urmă pentru a putea avea siguranța zilei de mâine, pentru a putea trăi în condiții decente. Acest fenomen are, însă, efecte devastatoare asupra familiilor – mii de copii rămași în urmă, crescuți de bunici, adulți singuri care-și sacrifică sentimentele pentru a le putea oferi celor dragi o viață normală.
Podul de flori a fost lansat în 2008 și a câștigat premiul pentru cel mai bun documentar la Festivalul de Film din Europa Centrală și de Est. Thomas Ciulei este un regizor cunoscut al genului, filmele sale „Grațian” (1995) și “Asta e” (2001) obținând numeroase premii la nivel internațional.

Politica, necunoscută politicienilor

   Nu ştiu exact câţi oameni sunt interesaţi de politică, deşi o vorbă proastă susţine că tot românul se pricepe la fotbal şi la politică...spunea Florian Bichir

    Există cu certitudine o Românie interesată de politică, este cea a politicienilor. O ţară abstractă, populată de o gaşcă de parveniţi, de impostori, care se reduce la maximum 2.000 de persoane.Exista însă şi o ţară normală, firească, o Românie rurală, unde timpul curge cu o altă viteză. O populaţie care trăieşte ca un organism, după reguli de mii de ani, în armonie cu natura, în deplină pace cu brazda, neamul şi cerul.
   La ţară - şi spun la ţară pentru a evita penibilul termen de provincie - populaţia are alte preocupări, mult mai normale. O vacă bolnavă produce mai multă panică decât o hotărâre de guvern privind taxele, asta pentru că animalul e vital. Şi nu contează, nu interesează pe nimeni ce părere are marele politician X-ulescu sau dacă PDL ori USL se va reforma ori nu.
   "Baba Rada" e preocupată, absorbită de postul ei, de vagabondul, hoţul de postaş care nu mai vine cu pensia şi dacă vine popa la slujbă, să dea acatist, decât de sutele de anonimi din Parlament, care se confundă în mod stânjenitor cu ţara. Cu patria noastră, ca să nu spun a mea.
    Credeţi că merită să ne ocupăm timpul cu politicienii? Nu avem altceva mai bun de făcut? Să ne creştem copiii, să ne bucurăm de fiecare clipă, de frumuseţea acestei lumi? Imaginaţi- vă o lume fără politicieni! Miroase a Rai, a linişte. Ce vis frumos!

   Ca urmare,vă îndemn să luaţi atitudine. 
  Să nu va mai lăsaţi înrobiţi de dictatura portocalie , să vă cereţi dreptul la decenţă şi la o viaţă prosperă şi fericită şi să luptaţi pentru realizarea cu orice preţ pentru că deşi nu conştientizaţi acest drept vă aparţine. Nu lăsaţi pe nimeni să vă ia pană şi dreptul la viaţă şi sănătate. Nu vă mai lăsaţi conduşi de un incult şi camarila lui. Cine o să vă dea viaţa înapoi ? Viaţa nu e un joc în care poţi reîncerca. Ai o singură şansă.. Strigă şi tu că eşti liber. Trimite mai departe.