Yahtul lui Carol II-lea- vândut la fier vechi..

Yahtul lui Carol II-lea: Vândut de români la fier vechi şi transformat de englezi în super-navă.

      Nava a fost vândută de statul român cu 265.000 de dolari, ca fier vechi, iar englezii au transformat-o într-o bijuterie 

  Fosta navă „Luceafărul",devenită „Libertatea", iar acum „Nahlin" (de fapt numele cu care a fost lansată al apă în urmă cu aproape un secol) este considerată unul dintre cele mai scumpe vase de lux din lume. 

Yahtul regal „Luceafărul", perla flotei României până în 1950 a fost vândut în 1999 cu 265.000 dolari, ca fier vechi, iar acum a ajuns să fie evaluată la un preţ de 200 de ori mai mare.  

Yahtul „Nahlin” (fost „Libertatea”, fost „Luceafărul”) este un yaht de lux care a aparținut casei regale române...Yahtul "Nahlin", a fost proiectat de compania G.L. Watson & Co din Glasgow și construit de șantierul naval John Brown & Co. Ltd din Clydebank, Scoția în anul 1930, la comanda Lady Joule din Anglia. Numele „Nahlin” este de origine indiană nord-americană și înseamnă navă amiral.

În anul 1934, yahtul Nahlin era considerat unul dintre cele mai mari nave de agrement particulare construite în Anglia.

Caracteristici    

• Lansare la apă: 1930
• Constructor: John Brown & Co. Ltd, Clydebank, Scoția
• Proprietar: Casa Regală a Romaniei
• Lungime: 89,3 m
• Latime: 10,98 m
• Pescaj: 4,42 m
• Viteza: 17,4 Nd
• Propulsie: 2 motoare cu turbine x 2200 CP
• Deplasament: 2107 t
• Pasageri: 351 

Scurt istoric

În primii patru ani de exploatare, yahtul Nahlin navigase pe o distanță de peste 200.000 Mm în jurul insulelor britanice, Marea Baltică, insulele grecești, Oceanul Atlantic, Insulele Canare, Indiile de Vest, pe coasta americană și Golful Mexic.
În Oceanul Pacific au fost vizitate Insulele Galapagos, apoi de la Honolulu pâna în insulele Hawaii, spre nordul insulei Tahiti și Arhipelagul Societății, în Noua Zeelandă și Australia.
În anul 1934, după ce vizitase o bună parte a lumii, yahtul Nahlin este oferit spre închiriere sau vânzare de către proprietar.
A fost cumpărat de la regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii, care și-a consumat pe el idila cu Wallis Simpson, care a provocat o criză dinastică ce s-a terminat cu abdicarea regelui.
În anul 1937 Nahlin a fost cumpărat de către Guvernul României condus de Gheorghe Tătărăscu cu suma de 120.000 de lire sterline, a fost botezat Luceafărul și dăruit MS Carol al II-lea..

   La 18 octombrie 1938, yahtul Luceafarul, găzduiește la Galați o întâlnire între regele Carol al II-lea al României, ministrul de externe al Poloniei colonelul Beck și ministrul de externe român Nicolae Petrescu-Comnen, discuțiile încadrându-se în criza politică postmüncheneză.
Regimul comunist a preluat nava pe 6 ianuarie 1948 și predată Comisiei de inventariere și conservare. Ulterior, după ce au fost înlăturate blazoanele și simbolurile regale, yahtul a fost rebotezat Răsăritul și apoi Libertatea, devenind restaurant și hotel. A fost perla flotei României până în 1950.
A fost vândut în 1999 unei firme britanice cu 265.000 dolari, ca fier vechi, în ciuda faptului că, prin ordinul Ministrului Culturii nr.3041/14 iulie 1998 fusese clasat în categoria "Tezaur". Deși firma britanică s-a angajat că va restaura nava și că va efectua un export temporar, yahtul nu s-a mai întors în țară. 
După cumpărare, numele a fost schimbat din nou în Nahlin (de fapt numele cu care a fost lansată la apă în urmă cu aproape un secol).

Yahtul a fost apoi cumpărat de britanicul William Collier, care a supus-o unei restaurări temeinice.
   În prima etapă, (1999-2005) nava a fost pusă în doc uscat, inspectată amănunțit, evaluată tehnic și curățată, ocazie cu care au fost îndepărtate peste 450 t de deșeuri și materiale contaminate.
În etapa a doua (2005-2010), a avut loc restaurarea propriu-zisă, cu participarea multor firme de prestigiu.
În vara anului 2010, yahtul Nahlin a fost reînmatriculat sub pavilion britanic, cu port de ataș Glasgow..
În mai 2010, Nahlin era evaluat la un preț de 200 de ori mai mare.

Detalii tehnice

Corpul navei este construit din oțel, folosit în mod curent pentru nave de acest fel, are dublu fund, iar corpul este împărțit într-un mare număr de compartimente etanșe.
Yahtul Nahlin este grațios și elegant proporționat. Forma sa clipper se adaugă la efectul plăcut obținut din proiectare.
-Bompresul este ornamentat cu o figură ce reprezintă un indian cu coif cu pene și pictat pentru luptă.  
-Bordurile navei sunt proiectate în continuarea acestei figuri.
-Pe puntea superioară și pe puntea principală, se află castelul navei, cabinele așezate în șir și o punte de promenadă. Aproape de puntea din pupa se aflau alte cabine. Înfățișarea de yaht era, de asemenea, sugerată, de marele coș de fum de formă eliptică.

     Nahlin era echipat cu unele dintre cele mai moderne instalații produse de compania Sperry Gyroscop: giroscopul asigurând un control mecanic al direcției de înaintare, un sistem care indica gradul de înclinare al navei și reflectoare Sperry.
Nava era echipată cu o instalație de 1,2 kw și cu un aparat de menținere a direcției. Fiind proiectat pentru croaziere lungi, Nahlin era prevăzut cu o mare capacitate de stocare, incluzând compartimente de congelare.
Echipamentul de propulsie al iahtului era alcătuit din două seturi de turbine Brown-Curtis, cu simplă reducție. Acest tip de propulsie, ales pentru lipsa de zgomot și vibrații și-a dovedit pe deplin eficacitatea în timpul croazierelor.
Compartimentul generator de aburi consta din două instalații principale de încălzire cu trei compartimente, prevăzute cu supraîncălzire și adaptate la consumul de motorină. Pentru nevoia de abur, pentru serviciile auxiliare și bucătărie, erau instalate două mari încălzitoare verticale.
Curentul electric era asigurat de două generatoare acționate cu abur și se putea stoca în baterii de acumulatoare situate în tunelul arborelui elicelor.
Yahtul Nahlin mai era dotat cu șalupa proprietarului, șalupa echipajului, o șalupă de viteză, două bărci de salvare și două plute de salvare.

Dotări pentru pasageri

    Două apartamente ale proprietarului erau situate la puntea prova. Amenajarea interioară a apartamentului din tribord era în stilul târziu al perioadei William și Mary. Apartamentul corespondent din babord era decorat în stilul Ludovic al XVI-lea, dar mai auster. În apropierea apartamentelor proprietarului se afla o sală de gimnastică, foarte bine echipată. Șase camere pentru oaspeți, decorate în stil Ludovic al XVI-lea, se aflau la pupa navei. Alături erau patru băi ai căror pereți erau îmbrăcați în gresie. Accesul dinspre camerele oaspeților spre holul de intrare de pe puntea principală se făcea printr-o scară în spirală cu o balustradă din bronz. În spatele holului de intrare, la babord, se afla toaleta doamnelor, iar la tribord, o antecameră care ducea la garderobă, decorată de asemenea în stil Ludovic al XVI-lea. În spatele garderobei se afla o largă punte de promenadă. Sufrageria ocupa partea din față a castelului și era decorată în stilul perioadei William și Mary.
La prova se găseau camerele pentru doamne, decorate în stil Adam și apartamentele căpitanului. În aceeași parte a navei se găseau biblioteca și fumoarul lambrisate cu nuc franțuzesc.
Pe puntea de navigație era o cameră de observație pentru oaspeți cu geamuri mari, glisante de jur împrejur pentru a nu împiedica vederea.

Dotări pentru echipaj

Dotările pentru echipaj asigurau de asemenea un înalt standard de confort. Pe lângă apartamentele capitanului, șeful electrician și șeful mecanic aveau camerele lor, în spatele punții principale. Ceilalții ofițeri și echipajul erau cazați la pupa și în castelul central.

   Nava a fost vândută şi scoasă din ţară mai degrabă hoţeşte,dar până unde putem să-i învinovăţim pe britanici?       Înstrăinarea navei a ajuns chiar şi pe masa procurorilor, însă nimeni nu a fost găsit vinovat de scoaterea vasului în afara graniţelor ţării. 


 
   Apele tulburi din anii ‘90 lăsau puţine variante pentru negocierea în mod civilizat a unei soluţii prin care nava să fie salvată şi toate părţile să fie mulţumite.
  Aşa se face că, în timp ce autorităţile române s-au pierdut în bâlbe care mai de care mai penibile, nava „Libertatea” a ieşit, probabil pentru totdeauna, din ţară. Ce-i drept, pentru recondiţionarea acesteia s-au cheltuit sume impresionante - peste 35 milioane de dolari – sume pe care, probabil,
statul român nu ar fi fost dispus sau nu ar fi avut posibilitatea să le investească. Din păcate, cazul navei „Libertatea” nu este singular....
  La fel ne batem joc şi de site-ul arheologic de la Barboşi, nu ştim să punem în valoare site-ul de la Poiana – Piroboridava, clădiri monumente de arhitectură sunt pur şi simplu furate cărămidă cu cărămidă chiar în buricul târgului. Ne pierdem istoria, ne pierdem trecutul, ne pierdem valorile fie ele de patrimoniu sau de suflet care defineau, cândva, vibraţia acestei naţiuni.
 Ajungem aşa să ne batem joc şi de oameni, tezaurul cel mai de preţ al ţării. Suntem, de altfel, deloc întâmplător, cu câteva milioane mai puţini decât în urmă cu vreo două decenii… Şi, din păcate, nu au plecat dintre noi cei cărora să nu le simţim lipsa....