Prostimea-O gloată proastă

USL continuă ceea ce a făcut în opoziţie :
- critica precedentului guvern, dar fără să aducă vreo soluţie constructivă
- să împroaşte cu noroi tot ce nu este sau nu vine de la USL în ideea că ceva, ceva tot rămâne
- să-şi urmărească interesele
- să-şi apere puşcăriabilii de lux
- să testeze justiţia şi pe români în ideea că dacă ţine, ţine, dacă nu vedem măcar până unde putem merge
- să-şi bată joc de legi şi de instituţiile statului
- să facă amalgam din toate cele cu scopul ameţirii românilor şi pescuitului în ape tulburi.

 
Prostimea.
   Aceşti oameni sunt „categoria socială ţintă” atât pentru producătorii de alimente şi bunuri de proastă calitate, cât şi pentru „producătorii” de iluzii şi minciuni politice. De fapt, „marketingul” este acelaşi.
   Măgulită în public şi desconsiderată dincolo de pereţii vilelor de lux, „prostimea” reprezintă forţa motrice a excentricităţilor financiare şi a celor legate de exercitarea puterii. Adică pe cârca ei se clădesc mari averi şi se întemeiază „dinastii” în instituţii ale statului.
   Sigur, mulţi vor spune că aşa a fost dintotdeauna şi că altminteri am da în „patimi stângiste”, a căror iraţionalitate am văzut-o şi am trăit-o în a doua jumătate a secolului trecut. Eu cred însă că obiectivul posesorilor de conştiinţă este acela de a creşte nivelul de înţelegere corectă a realităţii, în comunităţile din care fac parte. Evoluţia prin educaţie este posibilă şi aduce beneficii tuturor - şi celor bogaţi, şi celor săraci.
   În orice ţară în care elita nu are ca unic scop îmbogăţirea rapidă, educaţia reprezintă o chestiune de securitate naţională. După cum vedeţi, la noi lucrurile nu stau aşa. Acesta este şi motivul pentru care, de 20 şi ceva de ani, românii s-au înrăit şi trăiesc din ce în ce mai prost. Nu avem clasă de mijloc şi nici nu vom avea într-un viitor predictibil. Copiii şi tinerii sunt lăsaţi de izbelişte, iar cei mai buni dintre ei părăsesc România. Pseudoreformele învăţământului românesc au creat o „mişcare tectonică” - elevii şi profesorii performanţi au rămas „pe înălţimi”, deschizându-li-se poteci spre Vest, iar restul au ajuns „în vale”, acolo unde damfurile balcanice sufocă orice iniţiativă.
   Dar cel mai periculos fenomen generat de educaţia precară este blazarea. Cei care ar putea să schimbe ceva în jurul lor nu mai au tragere de inimă. Simt că orice ar întreprinde este sortit eşecului şi că, în final, li se va nărui proiectul.
   Miniştri şi lideri ai partidelor româneşti aflate la putere sau în vecinătatea ei „vorbesc discuţii” în studiourile unor televiziuni tabloidizate. Între timp, oamenii din spatele lor devalizează instituţiile în care au intrat pe criterii politice. Cei de care ar trebui să se ocupe „numiţii politic” pier prin spitale sau cerându-şi drepturile, dacă sunt în vârstă, ori fumează „iarbă” prin cluburi, pe banii părinţilor plătiţi la negru, dacă sunt elevi şi studenţi. Aşa arată ţara, privită de la „firul ierbii”.
   Lumea care nu circulă prin oraş cu limuzinele simte că, educându-şi copiii, le face un mare rău. Practic, îi face inadaptabili vremurilor în care diplomele se cumpără, iar competenţa înseamnă muncă multă şi bani puţini. Ce se va alege de noi, în aceste condiţii, nu e greu de intuit.

O gloată proastă....

S-a împlinit o lună de… de… să nu-i zici guvernare, că-ţi sparg gura. S-a împlinit o lună de manevre, cam ca la război: s-au săpat tranşee, s-au asigurat poziţii, s-au înarmat trupele şi chiar şi gamelele păreau noi… Un pic lustruite, să nu creadă răcanul că nu e important, ba chiar şi un plus la raţie a primit, că de unde să ştie prostu’, talpa ţării că el va fi primul aruncat în foc, “barem să crape cu burta plină”, şi-au zis ofiţerii.

Abia ce s-au dezmeticit soldaţii mai răsăriţi la minte, dar parcă a fost cam târziu: le căzuse adevărul în cap şi coborâse undeva la ficaţii ăia măcinaţi deja de ura pe care nici măcar nu ştiuseră s-o motiveze. Dacă-i întrebai, se scărpinau în cap lungeau un “ăăăă” ca să câştige timp, înşirau litania cu “păsărică” şi “ţigancă împuţită”, după care se apucau ca din senin să te-njure de mamă, de prescură şi de morţi, de parcă morţii mamei altora se sculaseră din morminte şi-i trimiseseră pe ei să scuipe pe steag şi să dea cu cascheta de pământ.

Prinsese gloata glas de se crezuse buricul pământului… Îşi ţinuse pumnul strâns şi gura schimonosită ca-n imaginile alea vechi de la Revoluţia Culturală din China când poporul chiar credea că în el stă puterea, că toate se petrec după voinţa lui, după creierul lui colectiv, prost şi îndoctrinat de oricine, precum curvele acelea despre care se spune că “numai trenul şi cine n-a vrut, n-a trecut peste ele”. Gloata se umflase de importanţa cu care fusese amăgită că o are, exaltarea revoluţionară o cuprinsese ca o beţie: era invincibilă. Ţipase, cărase sicrie şi cruci, scrisese măscări şi vorbe grele pe cartoane pe care şi le atârnase de gât, răcnise după mâncare, după pâine, abia ridicată de la masa unsă de sarmale şi udă de vin. O trimiseseră alţii de pe la televizor, amăgind-o că ea chiar contează şi ea se dusese proasta de parcă mintea-i fugise de-acasă înaintea ei ca o găină fără cap.
Se trezise într-un sfârşit buimacă şi mahmură, fără să înţeleagă că fusese folosită şi răcnise: “Păi, ăştia-s mai răi, eu i-am adus, eu îi alung!” Proasta încrezută cu poalele-n cap bombăne… Îi vine insistent în minte zicala aia cu “ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se-mplinească”… Se înfurie şi se amăgeşte în gând că poate repara oricând ce tocmai stricase, că face, că drege, că-şi ia sicriul în spinare, pancarta de gât şi sticloanţa-n buzunarul de la piept şi schimbă lumea exact când are ea chef. Biată găină fără cap… alergi buimacă prin viaţă fără să pricepi nimic din ea, dându-ţi ultima suflare la fel de nelămurită ca atunci când ieşiseşi din găoace şi-ai crezut că odată cu tine se schimbă lumea…
Asta e lumea ta, la fel de alienată ca şi tine, de putredă şi proastă. Asta ai vrut, să pieri de satârul promisiunilor mincinoase, pentru că cei pe care i-ai vrut înapoi ştiu foarte bine cât de naivă şi cât de uşor de păcălit eşti. Ştiau că două grăunţe în plus ţi-ar fi de-ajuns, pentru că tu nu ai alte aşteptări de la viaţă decât o guşă plină, flămândo!!! O gloată proastă....