Stăpânul şi-a dat arama pe faţă!

Deşi, la cât de ipocriţi şi demagogi sunt, s-au declarat îngrijoraţi de implicaţiile pentru democraţie ale referendumului din România, acesta le-a venit mănuşă! Este vorba de reprezentanţii dintre cei mai de seamă ai puterilor – noi le zicem fără înconjur coloniale! – care au redus România la statutul de colonie. Referendumul, aşa cum a fost organizat, le-a dat ocazia magnifică de a arăta clar cine este stăpânul, în esenţă de a consfiinţi politic ceea ce există deja de câţiva ani în plan economic şi ceea ce naivii sau interesaţii nu ajung să vadă ori se fac că nu văd: că România a încetat să mai fie o ţară, devenind o colonie!
O ţară care pierde controlul propriu asupra următoarelor trei sectoare – exploatarea resurselor minerale principale, distribuţiile de energie şi băncile – ajunge inevitabil o colonie. Si nu din alt motiv decât din acela că prin aceste sectoare se ruleasă banul, indiferent de ciclul politic sau economic. Este strict cazul românesc!
Toate intrările în şi ieşirile din actul productiv sau comercial aparţin capitalului străin. Întreaga axă majoră a economiei este deţinută de către acesta şi, ca urmare, decizia îi aparţine. Sunt câţiva ani de când deja există această situaţie. Era firesc să vină momentul în care aceste stări de lucruri în plan economic să se răsfrângă în oglindă în plan politic. Referendumul n-a prilejuit decât consfinţirea! Pentru realişti n-a fost vreo surpriză. Doar căutătorii de cai verzi pe pereţi s-au mirat. După episodul referendumului, naivii probabil au dispărut. Au mai rămas să susţină baliverna României suverane sau a mântuirii acesteia cu ajutorul capitalului străin doar cei interesaţi, respectiv cei din România care sunt instrumentele puterii coloniale.
S-a dovedit în contextul referendumului că, pentru puterile coloniale, nu este vorba cumva de Traian Băsescu ori USL sau, cum cu neruşinare au sugerat, de democraţie, ci pur şi simplu de interese economice oneroase, şi anume de a deţine controlul integral şi necondiţionat asupra resurselor, banilor şi chiar asupra vieţii oamenilor, în chipul cel mai iobăgist posibil, din spaţiul numit România. Chiar dacă pentru aceasta erau încălcate şi cele mai elementare norme şi reguli de democraţie, mai precis – şi ca să nu existe răstălmăciri – chiar dacă era nevoie ca voinţa puterii coloniale să înfrângă voinţa votului popular.

Că a fost vorba de aşa ceva o dovedeşte poziţia troicii FMI-CE-BM la revizuirea de zilele trecute a acordului cu România. La sfârşitul misiunii, şeful acesteia, dl Eric van de Vrijer, a avut tupeul să declare că scrisoarea de intenţie a guvernului român către FMI, deşi agreată cu membrii misiunii, nu va fi totuşi înaintată mai departe către instanţele FMI, cum s-ar cuveni procedural, până ce mai multe din angajamentele guvernului nu vor fi şi îndeplinite, dintre care nu lipsesc bineînţeles privatizări parţiale sau totale şi creşterile (mă scuzaţi, „liberalizările”) de preţuri la gaze, atât de mult aşteptate de companiile vestice care au pus stăpânire pe distribuţiile de energie din România, companii ale căror agenţi de vânzări sunt de fapt FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială. Cu alte cuvinte, vă ţinem în corzi, să nu cumva să ieşiţi din front! De parcă ar fi intenţionat cineva să facă o asemenea mişcare.
Căci, dimpotrivă, cei din USL, în frunte cu tandemul Antonescu-Ponta, s-au străduit din răsputeri să-şi declare alinierea, devotamentul, fidelitatea şi cucernicia faţă de SUA şi UE, între altele asumându-şi integral şi necondiţionat acordul cu FMI-UE impus fostei guvernări.
Analişti de bună credinţă s-au întrebat dacă nu cumva dl de Vrijer este vreunul mai rău decât dl Franks pe care l-a înlocuit la şefia misiunii FMI pentru România. Vai, nici o deosebire! Dl de Vrijer este doar o altă faţă a aceluiaşi trup, cu acelaşi suflet. De Vrijer nu are ca misiune decât să verifice cum colonia România îndeplineşte ceea ce deja a impus Franks. Ca olandez însă, dl de Vrijer are desigur a răzbuna şi bulbii de lalele din Olanda pe care i-au tăiat vameşii români în căutare de bacterii necunoscute în lamentabilul episod al opoziţiei autorităţilor de la Haga faţă de intrarea coloniei România în spaţiul Schengen.

Citeşte şi: http://desprestareanaiunii.blogspot.ro/2012/04/cand-vinzi-resursele-minerale-practic.html

Lasă-ne...

Suntem mai puțini decât știam, dar mai mulți decât speram....
Camuflaj - Lasa-ne

Asculta mai multe audio reggae

...Suntem mai puțini decât știam, dar mai mulți decât speram. Sunt mult mai puțini în țară și pe listele elctorale, dar am fost la vot mult mai mulți decât am fi sperat vreodată și am votat împotriva lui Traian Băsescu mult mai mulți decât ne lăsau să sperăm sondajele.
Și ce dacă? Menghine solide, făcute manual în garaj din diverse tipuri de dosare (de securitate, penale sau cine mai știe ce alt soi) au strâns de genitale 6 oameni până aceștia au urlat “INVALID!”. Noi nu contăm, realitatea nu este importantă, legile, ca de obicei, sunt făcute pentru a fi interpretate, nu respectate.
Te întorci, despot amețit, la Cotroceni. Bravo ție, îl faci pe Andrei Pleșu să fie din ce în ce mai mândru că-ți e contemporan! Te întorci la distracțiile tale favorite, la ațipitul în fotoliu în timp ce Maior îți susură-n urechi înregistrările zilei iar consilierii îți susură-n pahar nectar scoțian, învechit în butoaie de stejar. E treaba ta cum te destinzi, până la urmă.
Dar știi ceva? Nu te mai baza pe noi. Lăzăroiu, Neamțu, Baconschi sau Papahagi îți vor spune că, oricum, noi suntem mahalaua ineptă și asistată, care trăiește pe banii ălora care muncesc. Nu că ei n-ar fi niște asistați, plătiți de către stat, dar, de data asta, crede-i. Nu te mai baza pe noi. Fă creștere economică, dacă poți, cu cei șase șantajabili de la CCR. Roagă-i pe morții de pe listele electorale permanente să plătească datoria externă a țării. Plătește sinecurile apropiaților tăi doar din miliardul de euro care vine în țară de le cei peste 3 milioane de români din diaspora. Construiește infrastructură cu milionul ăla de oameni care au boicotat referendumul. Reformează statul cu cei 500.000 de cetățeni care au actele expirate de ani de zile. Fă-o, pentru că, așa cum spune Pleșu, tu poți, fiind supraomul din garaj. Dar, îți repet: nu te mai baza pe noi! Lasă-ne în pace! Distrează-te cu interceptările celor pe care-i poți șantaja, înconjoară-te de cei care, pentru un salariu de la stat, sunt dispuși să-ți lingă condurul și să te răcorească intrafesier.
Și nu te mai baza nici pe instituțiile pe care le-ai discreditat în 8 ani de mandat. Nimeni nu va mai tremura în fața unor procurori pe care i-ai trimis după voturi în loc să-i lași să-ți golească partidul de infractori. Și nimeni, de asemeni, nu va da ochii și buzunarele peste cap în fața unor inspectori ANAF pe care i-ai pus să-ți umple visteria personală, nu pe cea a statului. Obișnuiește-te cu ideea că nu pot ei amenda cât putem noi rezista în grevă fiscală printre munți de facturi. Căci dacă părerea noastră nu contează, poate nici banii noștri nu sunt îndeajuns de buni pentru tine.

Tragedia unui război deja pierdut...

CUM S-A VADIT CA SUNTEM COLONIA EUROPEI: Ilie... de medialert
ILIE ŞERBĂNESCU: Pentru mine unul nu a fost cumva vreo surpriză amestecul grosolan, de tip sovietic, al comisarilor de la Bruxelles în treburile României în ultimele săptămâni. De câţiva ani spun – şi spun în ciuda multora şi în ciuda criticilor şi chiar persiflărilor unora – că România a ajuns o colonie, iar ceea ce s-a întâmplat acum a fost doar o demonstraţie a centrului vest-european că România de la periferie este o colonie şi n-are dreptul la vreun alt statut. Nu – aşa cum a pretins USL – numai dna Merkel şi alţi politicieni occidentali din aceeaşi familie politică, minţiti de la Bucureşti de membri ai PDL, au sărit să ceară socoteală guvernului Ponta şi să-l oblige să aplice reguli aşa cum vor ei, sub pretextul că sunt democratice doar pentru că aşa vor ei!
Să fim serioşi! Toţi politicienii centrului, indiferent de culoarea politică, au sărit ca arşi şi au făcut-o pentru ca nu cumva o simplă schimbare politică în România să altereze, nici cât negru sub unghie, statutul de colonie al României! Nu că pe dl Barroso sau pe dl Schultz, aşa-zisul prieten al dlui Ponta, i-ar fi interesat cine concret este preşedinte sau premier în România! Preocuparea lor era doar ca nume noi în aceste funcţii să fie atenţionate sau chiar intimidate de la început să nu încerce a schimba ceva în domeniu!
Problema nu este politică precum pare sau legată de democraţie precum se zice, ci este integral economică. România trebuie să rămână o anexă de consum a centrului! România trebuie să nu deţină controlul propriilor resurse! Banii din România – adică cei ce se strâng în distribuţiile de energie si cei care se rulează prin bănci – trebuie să fie în continuare sub controlul străinilor, al centrului! Programul de cedare a controlului naţional asupra brumei ce a mai rămas în mâna statului român (adică filiera minerit/electricitate, energia hidro, căile ferate) trebuie să opereze mai departe, aşa cum este prevăzut în acordul cu FMI şi CE.
Miza referendumului era rămânerea sau plecarea d-lui Băsescu de la Cotroceni. Cu domnia sa la Cotroceni, ştim ce s-a întâmplat. Problema era ce se va întâmpla fără domnia sa la Cotroceni. Din punctul de vedere al problemei discutate aici, se punea firesc întrebarea dacă în acest caz se va schimba ceva în statutul de colonie al României. Cu tot respectul pentru lupta politică dusă de tandemul Ponta-Antonescu împotriva lui Traian Băsescu, trebuie spus clar că, în ce priveşte problema crucială a statutului de colonie al României, domnii Ponta şi Antonescu nu au manifestat absolut nici o intenţie de a schimba concret ceva. Dimpotrivă, s-au supus dictatului de la Bruxelles. Mai rău, şi-au asumat integral acordul cu FMI-UE care lichidează şi ultimele rămăşiţe de economie românească din România. Ba, au declarat că mai vor încă unul! Disponibilitatea, ferm afirmată, pentru a face pe plac comisarilor de tip sovietic de la Bruxelles este contraproductivă.
De altfel, după cum s-au sucit lucrurile, pericolul cel mare post-referendum, indiferent de rezultatul acestuia, se contura a fi o penibilă întrecere socialistă (dacă tot vorbim de comisari de tip sovietic) a părţilor în dispută de a-şi dovedi devotamentul, fidelitatea şi cucernicia faţă de aceşti comisari în caz că vin sau revin la cârmă, ceea ce nu se poate solda decât cu un nou tain baban pentru capitalul vest-european, bineînţeles în condiţii de cvasicadou. Unii, pentru a intra în voie straşnicilor comisari de tip sovietic de la Bruxelles, iar alţii spre a-i recompensa pentru caraghiosul sprijin acordat!
Tragedia este că înfrîngerea sau victoria în bătălia referendumului făcea parte dintr-un război deja pierdut de România ca ţară. Iar România ca ţară a pierdut războiul de când clasa sa politică, indiferent de culoare, a cedat resursele şi poziţiile strategice din economie la dispoziţia aproape integrală a capitalului vest-european prin agenţii de vânzări ai acestuia pe care îi reprezintă comisarii de tip sovietic de la Bruxelles.