Maria Gheorghiu - Bocetul lui Ioan fară de mormânt

BOCETUL LUI IOAN CEL FĂRĂ DE MORMÂNT

                            versuri de Adrian Păunescu        

                                                                            

Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,
Ai murit ca milioane,
Gloanţe trupul tău l-au frânt
Ioane, fără de mormânt.

Ioane, ai murit soldat,
Unde te-or fi îngropat,
Că-ţi rămase Ţara oarbă
Să întrebe-un fir de iarbă:

„Unde-i Ion, copilul meu
Care m-a iubit mereu,
Care nu s-a dus cu duşii,
Care s-a bătut cu ruşii?”.

Cine să răspundă, cine

Ţării sale îi fu bine,

C-au venit oştiri străine

Precum noaptea nopţii vine

Ne-au scos morţii din morminte,

Ne-au distrus biserici sfinte

Şi apoi ne-au dat pe noi

Cu un secol înapoi

Şi în tine, Ioane dragă,
Au pus potera să tragă
Tu te-ai stins netemător
Şi privind în ochii lor.

Refren:

Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,

Dar istoria, proscrisa,

Iarăşi adevăr promis-a

De la Nistru pân-la Tisa!

Ei mureau de frica ta,
Arma-n mâini le tremura,
Ioane, fără de stăpân,
Ioane, Mareşal Român.

Uite Vreme cum mai trece,
Vine ceasul doisprezece,
Iarăşi cântă-n steaguri cuci,
Neamul tău e la răscruci.

Nu dorim decât atât:
Să aflăm numaidecât
Unde ţi-i mormântul, Ioane,
Între-atâtea milioane,

Vrem să-ţi punem flori pe el
Şi umbruţă de drapel...
Să dormi, Ioane, liniştit,
Neamul tău nu a murit!...

Numele ţi-l spunem iar
Pe când orice calendar
Simte poza umbrei tale,
Mareşale, Mareşale.

Refren:

Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,

Dar istoria, proscrisa,

Iarăşi adevăr promis-a

De la Nistru pân-la Tisa!