Psalmul LXVI
Autor / Poet: Ştefan Augustin Doinaş
Când poporul acesta tembel
va plăti pentru tot, pentru toate,
ce vei face, Stăpâne, cu el
în teribila Ta bunătate?
Cu venin concentrat de crotal
îşi amestecă zerul, sămânţa.
Oare e vre-un infern mai total
decât cel ce şi-l face cu mâna?
Mila Ta? El Ţi-o zvârle-n obraz
şi-Ţi rânjeşte la tunetul vocii.
Rostul lui pe pământ pare azi
să-şi ucidă cu bâta proorocii.
va plăti pentru tot, pentru toate,
ce vei face, Stăpâne, cu el
în teribila Ta bunătate?
Cu venin concentrat de crotal
îşi amestecă zerul, sămânţa.
Oare e vre-un infern mai total
decât cel ce şi-l face cu mâna?
Mila Ta? El Ţi-o zvârle-n obraz
şi-Ţi rânjeşte la tunetul vocii.
Rostul lui pe pământ pare azi
să-şi ucidă cu bâta proorocii.
Dar îngăduie-l, Doamne, şi vezi
câţi smintiţi se pornesc să Te-nfrunte,
câte cranii surâd prin livezi,
câte moaşe ne-aşteaptă pe munte.
Mai îngăduie-l, Doamne!
câţi smintiţi se pornesc să Te-nfrunte,
câte cranii surâd prin livezi,
câte moaşe ne-aşteaptă pe munte.
Mai îngăduie-l, Doamne!
Sub uşi
mai strecoară-ne-o biată speranţă.
Sfinţii noştri cu bărbi de cenuşi,
pentru ce nu-i aşezi în balanţă?
Printre neamuri cu suflet hain
noi cu ce ne-am hrăni mai departe,
dacă nu ne-ai fi dat un tain
de cucută, de cântec şi moarte…
Sfinţii noştri cu bărbi de cenuşi,
pentru ce nu-i aşezi în balanţă?
Printre neamuri cu suflet hain
noi cu ce ne-am hrăni mai departe,
dacă nu ne-ai fi dat un tain
de cucută, de cântec şi moarte…
