Despre...Austeritate

   Regimul de austeritate impus României de catre oficialii FMI a fost un “experiment dramatic“. Nu o spunem noi, cei care constatăm, de câţiva ani, consecinţele dezastruoase în plan social, politic, economic şi financiar ale planului anticriză… cerut puterii de la Bucureşti, ci analiştii economici care n-au făcut pact cu trădarea. Ba mai mult, o recunosc chiar reprezenţantii Fondului care se pare că nu au luat în calcul Forma – extrem de nepotrivită pentru o ţară din Est – privind aplicarea regimului de austeritate. S-or fi gândit, cât de cât, domnii de la Fond, ce vor face oamenii puşi în faţa unui asemenea tip de… “cumpătare”, care le-a dat vieţile peste cap, pentru mulţi ani sau pentru totdeauna?! Nu se ştie, însă din rapoartele FMI transpare, tardiv, o concluzie-avertisment de genul “măsurile de austeritate aplicate pe timp de criza conduc la adâncirea recesiunii şi produc deteriorări permanente în economie“.

      Nu scuze, nu regrete, nu soluţii de remediere urgentă… Si nici… bonusuri pentru rezistenţa fizică şi psihică a supravieţuitorilor care s-au dat în “leagănul” asprimii, până la epuizare. De unde să-şi mai ia energie pentru a se ocupa, în continuare, de propriile lor destine?! Cum să mai aibă  încredere în “reţetele” ce vor fi oferite de acum înainte, indiferent de cine si când?! Si cum să-şi mai ridice privirea spre cerul promisiunilor, înălţimea albastră care, parcă, s-a afundat în pământ?! Rămâne de văzut ce vor face ai noştri guvernanţi; cum vor înţelege să… coabiteze cu majoritatea covârşitoare a populaţiei sărăcite, triste, îngândurate, revoltate, înecate în lacrimile disperarii.
   Chingile austeritaţii nu fac pe nimeni mai bun, mai înţelept, mai creativ!Dimpotrivă. Orice constrângere, care nu este autoimpusă şi asumată cu demnitate, îţi devastează liniştea, stând cu tine la masă, nu o vară, ci un şir nesfârşit de anotimpuri, arătându-ţi cartonaşul galben că ai depăşit raţia zilnică – o feliuţă de pâine cu multe E-uri şi un cartof de import modificat genetic.
   O austeritate care taie în carne vie, răpindu-le celor mulţi şi defavorizaţi dreptul de a se vindeca, interzicându-le zâmbetul, dar fluturând, ostentativ, lozinca datoriei de a face sacrificii fără limite şi fără speranţe, presupunem că trebuie să-şi mai recitească… atribuţiile. Să-şi arate… “faţa umană”.  
    Austeritatea nu înseamnă să ramâi gol-goluţ în faţa vieţii; nu înseamnă să-ţi ucizi visele, chiar dacă eşti un pensionar oarecare – muncitor în căile ferate, profesor, medic sau cercetător.
  Austeritatea este o noţiune abstractă care poate face multe victime concrete, din ce în ce mai multe, atunci când se crede personajul principal, infatuat, în piesa  “recesiunii”. Iar cei care supervizează regia, care nu cunosc adevaratul înţeles al cuvintelor, nuanţele şi contextul funcţionării acestora, în mod sigur au picat, cândva, bacul....

     Oamenii de afaceri, au reclamat în repetate rânduri că pentru FMI, România a fost un experiment. FMI a facut în România şi cu România un experiment pe cât de dramatic pe atât de dezgustător.

    FMI, cel care se comportă precum stăpânul faţă de sclavi în relaţia cu ţările de la periferie, cum este şi anexa bananieră numită România, s-a făcut că nici nu vede, nici nu aude aprecierile venite din România

   Alegerea României pentru acest experiment este lesne explicabilă: stat slab, în disoluţie economică aproape completă şi în disoluţie politică în curs, clasa politica gata să facă orice, în faţa oricărei comenzi externe, dacă este lasată în continuare să fure...