ŢESTOASA PE STÂLP...

 POVESTE CU TÂLC...

   Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi la un moment dat decide sa ia o pauza...
Se aşează pe o bancă, unde se afla un DOMN mai în vârstă şi încep, firesc, să vorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor.
Domnul îi spune tânărului:
- Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea lor cu o broască ţestoasă aşezată pe un stâlp.
Intrigat, tânărul îi spuse:
- Eu nu înţeleg aceasta analogie ... Ce vreţi să spuneţi, domnule?
Domnul a explicat:
- Dacă te plimbi prin ţară şi vezi o broască ţestoasă stând în echilibru pe capătul de sus al unui stâlp de gard, ce poţi sa te întrebi?
Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia:
- În primul rand: Nu înţelegi cum A AJUNS acolo.
- În al doilea rand: Nu poţi să crezi că STĂ acolo.
- În al treilea rand: Ştii sigur ca nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO SINGURĂ.
- În al patrulea rand : E clar că N-ARE CE CAUTA ACOLO.
- În al cincilea rand : Eşti convins de faptul ca aceasta NU VA FACE NIMIC FOLOSITOR cât timp stă acolo.
Concluzia: singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare, iar ca să o ajuţi să coboare trebuie să fii ACOLO, la VOT.
   VIITOARELE ALEGERI SA LE FACEM BINE.
   SA NE ÎNGRIJIM CA NICI UN BROSCOI SĂ NU MAI AJUNGĂ PE STÂLP !

Căderea-Fenomenul Pitești

    Un documentar tulburător, nedifuzat până acum în România, despre atrocităţile petrecute în închisoarea de la Piteşti, una din cele mai sinistre închisori comuniste.
„Fenomenul Piteşti” sau „Experimentul Piteşti”, aşa cum a fost denumit procesul de „reeducare” a deţinuţilor politici petrecut aici cu complicitatea tacită a autorităţilor comuniste, a lăsat în urmă mii de victime şi a distrus vieţile multora dintre supravieţuitorii cumplitelor experienţe trăite aici.
Bătăile şi torturile de neimaginat, distrugerea psihică duse la extrem până la dezumanizare au fost cuvântul de ordine în Penitenciarul Piteşti. Dar poate cel mai abominabil aspect al metodei folosite aici a fost transformarea victimelor în călăi. Numărul celor care au suferit de pe urma celor petrecute la Piteşti este de aproape 5000 de persoane, acesta fiind considerat unul din cele mai ample programe de spălare a creierului prin tortură.
În acest film documentar, victimele cumplitului regim vorbesc despre experienţele trăite în închisoare şi de politica de exterminare şi dezumanizare dusă de autorităţile comuniste din România.

SRI cu ochii pe reţelele de socializare, în căutare de "radicali" ...

           Articol preluat...pentru informarea noastră de pe :
 http://www.infoalternative.net/2011/05/in-era-tehnologizarii-si-circulatiei.html

                                                                      

     În era tehnologizării şi a circulaţiei informaţiei cu o viteză ameţitoare,  directorul SRI, George Maior a declarat în cadrul emisiunii „După 20 de ani“, difuzată de Pro TV, că instituţia pe care o conduce monitorizează şi culege informaţii relevante pentru securitatea statului şi din cadrul reţelelor de socializare de tipul Facebook sau Twitter.  Maior a spus că există în rândul serviciului pe care îl conduce ofiţeri care se ocupă de acest tip de „apărare cibernetică“ şi care urmăresc în special dezbaterile care au ca scop radicalizarea persoanelor în anumite direcţii care pot pune în pericol securitatea ţării. „Când vorbim de surse deschise, ca Facebook, de reţele de socializare, de Internet în general, suntem preocupaţi de a înţelege acest fenomen din punct de vedere al analizei pe care serviciul o produce pentru beneficiarii noştri."

    Sursele deschise au devenit în ultimii ani o zonă foarte bogată în informaţii, dincolo de informaţiile şi analiza care se degajă la suprafaţa acestor fenomene“, a declarat directorul SRI. Întrebat dacă există oameni specializaţi care citesc bloguri sau urmăresc diverse comentarii pe diferite forumuri virtuale de discuţii, George Maior a răspuns afirmativ, indicând că acest lucru se face numai dacă acele informaţii sunt considerate relevante. Şeful SRI nu a declinat de asemenea existenţa unor agenţi sub acoperire care activează pe reţele sociale, acolo unde există focare virtuale care încurajează radicalismul. „Există servicii de informaţii care se uită atent şi la aceste fenomene din acest punct de vedere“, a confirmat Maior.

        Cu mandatul la vedere
  În ceea ce priveşte ascultarea telefoanelor în România, o grea moştenire din vremea fostei Securităţi de care această instituţie încearcă să se debaraseze prin reformele care le-a întreprins, Maior a dat şi o cifră concretă a mandatelor de ascultare din România. „Sunt aproximativ 2.200 de mandate de siguranţă naţională care sunt operate de Serviciul Român de Informaţii, eu nu cred că această cifră reprezintă 0,0000001 din populaţia României şi ele vizează persoane pe care Serviciul le consideră că pot afecta prin acţiunile lor securitatea naţională a României“, a afirmat directorul SRI. El a mai precizat că există unii oameni politici care vor să inoculeze publicului larg ideea că în continuare serviciile speciale desfăşoară activităţi de poliţie politică şi că intimitatea cetăţeanului de rând este permanent invadată. „Întrebat, în legătură cu percepţia publică asupra ascultării telefoanelor, dacă au românii de ce să se teamă, Maior a răspuns: „Absolut deloc. Din acest punct de vedere, constat generarea acestui tip de dezbatere, mai ales din zone de indivizi care au avut de-a face cu securitatea naţională - n-am să dau nume - şi care au reuşit să genereze acest tip de discurs la nivelul opiniei publice, care este cu totul fals“, a spus el. Potrivit lui Maior, din punct de vedere al controlului intern realizat, nu există un fenomen de interceptări ilegale. (articol preluat de pe curentul.ro)

  Atunci noi avem o întrebare: Dacă tot SRI-ul abordează democratic şi transparent problematica interceptării şi reţinerii comunicaţiilor, cum se face că peste tot se ştie de ele, numai el le infirmă? De ce aruncă vina pe persoane "care au avut de-a face cu securitatea naţională", când sunt ONG-uri şi asociaţii care se ocupă de această problematică (sa nu mai zică acum că de fapt toţi acei oameni sunt terorişti undercover:) iar singurul deţinător al adevărului indubitabil e el, cocoţat pe instituţia lui stalinistă)? Sau "acest tip de discurs" trebuie interzis, după metode cunoscute serviciilor de miliţie politică, pentru ca generează suspiciune privind corectitudinea autorităţilor ? TOATĂ LUMEA ştie cât sunteţi de mânjiţi şi cât sunteţi de penibili când încercaţi să vă luaţi masca de inocenţi, dragii mamei căţeluşi de pază de sub poalele puterii...

SRI-ul şi poliţia tot încearcă formarea unui trend social, de debarasare de "indivizii" sau grupurile care pun întrebări incomode despre activităţile lor ca aplicători ai legii. E inutil să (ne) întrebăm de ce... Aşa cum inutil e să credem autorităţile ca aceasta campanie de denigrare e menită doar să deservească siguranţei publice. Pe care ei o apără cu spor, mai ales de inamicii nr.1 ai societăţii - cei care scriu / discuta contra măsurilor represive luate de ei şi îndrăznesc să deschidă liste de discuţii pe tema asta... În cazul în care au uitat aceste organe ale statului, în 2009 inclusiv mass-media, care e în mare parte controlată de politicieni şi securişti, a vuit împotriva legii 298/2008 (pentru scurt timp, bineînţeles, că după aia urmează faza cu "căluşul pus în locul în care trebuie") şi a efectelor acesteia privind încălcarea flagrantă şi grosolană a drepturilor constituţionale ale cetăţenilor prin aplicarea ei. A fost declarată legea neconstituţională de către CCR, dar instituţiile statului încă o folosesc cu spor... Ce argument mai are bossul SRI la asta?
      

  CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

Decide:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Comisariatul pentru Societatea Civilă în Dosarul nr.2971/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială şi constată că dispoziţiile Legii nr.298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii, precum şi pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

  Şi un sfat pentru cei care mai folosesc "pentru socializare" Facebook: acordaţi-vă 2 minute şi setaţi-vă confidenţialitatea contului... Astfel încât nicio informaţie personală de-a voastră să nu fie publică, ci vizibilă cel mult în cercul vostru de contacte / prieteni. Şi o regulă de bun simţ... Nu oferiţi oricui acces la datele voastre de contact!

Claudiu Craciun ce urmăreşte?

 "Când vom fi o sută de mii de oameni s-ar putea ca politicienii să ne asculte, fie din admiraţie, fie din respect sau poate chiar din teamă. 
Veniţi în Piaţa Universităţii!"

 Claudiu Crăciun a sintetizat într-un discurs la fel de simplu şi de coerent ca şi cel susţinut în faţa Parlamentului European ideile care i-au făcut pe oamenii aflaţi în Piaţa Universităţii să reziste în faţa gerului şi să continue protestele. Oameni care vorbesc unii cu alţii, care se înţeleg şi care se ajută uniţi de solidaritatea redescoperirii spiritului civic şi de credinţa că doar aşa vocea fiecăruia dintre ei se va face auzită, va fi ascultată şi va conta.
  Este o chemare adresată fiecărui român la redescoperirea cetăţeanului care există în el şi care a tăcut mai mult de 20 de ani, sau care nu s-a făcut auzit niciodată.

 Claudiu Crăciun, mesajul Pieţei Universităţii
 "În Parlamentul European m-am adresat politicienilor, politicienilor care se află la guvernare şi politicienilor care se află în opoziţie, în egală măsură. Le-am dat un mesaj tuturor...
În seara aceasta vreau să adresez un mesaj cetăţenilor. Cetăţenii care sunt marii absenţi ai tuturor dezbaterilor din România din ultimii 20 de ani. Sunt cei care sunt îndepărtaţi, sunt cei care sunt ignoraţi, sunt cei care preferă să stea acasă să facă politică cu telecomanda, sa-i blameze pe cei care încearcă să ia atitudine. 
Democraţia românească are nevoie în primul rând de cetăţeni şi de abia după aceea de politicieni. Trebuie să reinventăm cetăţenia. Şi vreau să vă spun că în Piaţa Universităţii exact acest lucru se întâmplă. Lăsaţi teama la o parte! Veniţi acolo! 
Vreau să-i salut pe cei care sunt acolo, zi de zi în Piaţa Universităţii. Chiar şi în seara aceasta au fost oameni care au protestat la minus 17 grade. Şi n-o fac pentru ei, o fac pentru dumneavoastră. O fac pentru a vă da speranţă, o fac pentru crea solidaritate. 
Îi salut pe activiştii civici şi ecologişti care sunt  în Piaţa Universităţii. Îi salut pe suporterii echipelor de fotbal, îi salut pe pensionari, îi salut pe studenţi.Le mulţumesc că sunt acolo şi că sunt dispuşi să vorbească unii cu alţii, să se înţeleagă şi să se ajute. Acesta este mesajul Pieţei Universităţii.
Şi mai important. Este iarna... dar va veni primăvara. Noi ţinem Piaţa Universităţii vie, dar o ţinem pentru dumneavoastră. Nu vrem să fim o mie de persoane în Piaţă, vrem să fim o sută de mii... Vrem să fim două sute de mii... Vrem să fim trei sute de mii... Oameni paşnici care manifestă pentru o schimbare profundă în societatea românească. 
Şi când vom fi o sută de mii de oameni în Piaţă s-ar putea ca politicienii din toate partidele să ne asculte, fie din admiraţie, fie din respect sau poate chiar din teamă".

Discursul care a ridicat în picioare Parlamentul European

   Claudiu Crăciun, portavocea manifestanţilor din Piaţa Universităţii, a dat marţi, tocmai din Parlamentul European, o adevărată lecţie clasei politice din România. Într-un discurs absolut admirabil, coerent, discret, Claudiu Crăciun a fost vocea unei întregi Românii. A celor care la temperaturi de minus 15 grade Celsius au ieşit să protesteze pentru schimbare... A celor care, făcuţi "viermi şi ciumpalaci", continuă să îşi ceară cu demnitate drepturile. A celor care în lupta pentru supravieţuire au învăţat să-şi apere nevoile şi să-şi ducă crucea cu discreţie. Claudiu Crăciun a vorbit, înainte de toate, despre miracolul numit Piaţa Universităţii. Despre acel miracol născut din solidaritatea unor oameni diferiţi, cu vieţi diferite, dar uniţi de o luptă comună.



"Acesta este un mesaj mai degrabă pentru politicieni decât pentru cetăţeni. Nu sunt aici nici în calitate de lider, nici ca reprezentant, nu există această «funcţie» în piaţa publică. Mă aflu aici ca «povestitor», şi vă aduc câteva poveşti scurte din Piaţa Universităţii. Chiar dacă sunt aici cu voi, inima mea este alături de oamenii din Piaţă, acasă. Unii dintre ei protestează de două săptămâni la rând la minus 15 grade Celsius. Aici, în piaţa publică, este locul în care se află conştiinţa democratică a României. Aşadar, alăturaţi-vă pentru a-i aplauda împreună pe oamenii care au restaurant democraţia în România. Sunt timpuri dificile, în care o ţară nu are încredere în politicienii ei, dar are încredere în cetăţenii ei. Însă ar trebui să aibă încredere în ambele entităţi. Acesta este cel mai important mesaj din Piaţa Universităţii: «Vrem să avem încredere în politicieni/ vrem să avem încredere în democraţie/ vrem să avem încredere în instituţiile publice. Dar nu faceţi să ne fie atât de greu».

Am fost martor la un mic miracol în Piaţa Universităţii: oamenii au venit împreună, de la studenţi, activişti, pensionari şi până la oameni care lucrează în companii/corporaţii şi au salarii foarte bune. Toţi au venit împreună şi au scandat împreună. Nu este atât de simplu să spui: «Nu vrem ca Guvernul actual să plece». Bineînţeles că vrem ca Guvernul actual să plece; aceasta este o schimbare imediată şi necesară. Dar totodată avem nevoie de schimbări mai profunde. Nu vrem să-i schimbăm pe deţinătorii puterii actuale şi să ne trezim în anul următor în aceeaşi situaţie.

Aşadar, dragi politicieni de la guvernare sau din opoziţie, vă rog, ascultaţi, pentru schimbare: să preţuim acest moment în care politicienii ascultă, iar cetăţenii vorbesc. Dragi politicieni de la guvernare, dialogul nu înseamnă să trimiteţi trupe de ordine care să bată oamenii. Acesta nu este dialog. Aceasta nu este democraţie. Aceasta nu este o situaţie de care să vă apăraţi. Acesta este un lucru de care să vă fie ruşine, vouă şi oamenilor care au hotărât să se întâmple asta. Partide de opoziţie, nu este uşor, poate vă bucuraţi că oamenii au ieşit în stradă, dar poate anul următor vor fi din nou acolo în stradă dacă veţi câştiga alegerile. Vă rog, ascultaţi! Ascultaţi-i! Am fost într-adevăr martor la un mic miracol. Oamenii din toate categoriile au venit împreună şi au găsit ceva care i-a unit, au găsit solidaritate. Nevoia de schimbare, de a avea o voce, i-a adus împreună. Să nu oprim asta!

Să vă dau un exemplu legat de suporterii galeriilor de fotbal (ei sunt huliganii, aşa au fost prezentaţi de mass-media). Am descoperit că sunt oameni absolut normali, tineri, cu studii. Am descoperit şi activişti civici şi ecologişti care, după ce au stat zile de-a rândul în Piaţă, au început să susţină celelalte grupuri (suporterii susţinându-i pe activişti, pensionarii pe studenţi, şi invers). Toate vocile (şi acest lucru este un excelent exemplu pentru ce s-a întâmplat în Piaţă), toţi oamenii, chiar dacă nu au auzit despre Roşia Montana Gold Corporation, bazată pe cianură şi corupţie, după zile de protest, au început laolaltă să strige că nu vor asta. «Vrem cianură pentru dictatură», scandau ei.

Şi acesta nu este decât începutul, pentru că, probabil, Europa de Est are nevoie de o primăvară democratică. După 20 de ani, oamenii nu au încredere în democraţie. Nimeni, sau aproape nimeni, nu vrea să o apere. Poate că după 20 de ani avem nevoie de o primăvară democratică. Şi aceasta va veni! Va veni dacă ei continuă să ignore oamenii, aşa cum s-a întâmplat în Spania, Israel, în SUA. Oamenii din Europa de Est se uită la Bucureşti. Avem prieteni în Serbia, Bulgaria, Ungaria care spun că trebuie să facem împreună un lucru ca acesta. Spun că avem nevoie de schimbare. Aşadar, nu vreau să spun prea multe în continuare. Însă spun asta: timp de două săptămâni la rând sunt acolo, în piaţa publică, alături de oameni pe care nu-i ştiam înainte, chiar şi alături de oameni care nu au case şi trăiesc în stradă. Ei au venit cu toţii acolo şi au protestat alături de noi. Am rămas fără voce de mai multe ori, dar am câştigat în schimb speranţa din noi.
Vă mulţumesc!"

Ce s-a ales de tezaurul României?

   Trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial, tezaurul României nu a mai fost restituit niciodată integral de către autorităţile de la Moscova. Deşi de-a lungul timpului ruşii au returnat o parte din obiectele de valoare, România nu a primit nici până acum întregul tezaur.
Printre valorile trimise în Rusia pe 12 şi 14 decembrie decembrie 1916 se numărau tezaurul Băncii Naţionale, dar şi valori aparţinând unor firme şi persoane particulare româneşti, de o valoare inestimabilă.
Acestea au fost trimise din cauza temerii autorităţilor române că ele vor fi confiscate de armatele Puterilor Centrale, însă ele nu aveau să ştie că ruşii, în urma Revoluţiei Bolşevice şi a preluării puterii de către comunişti, vor fi cei care vor pune mâna pe aceste averi.
Subiectul rămâne şi acum un aspect delicat al relaţiilor diplomatice dintre România şi Rusia şi este dezbătut şi în acest scurt documentar.

Guvern nou, probleme vechi.

Guvern nou, probleme vechi. Corupţia şi votul la două mâini rămân în meniul noului Guvern din România

 Traian Băsescu l-a pierdut pe primul ministru Emil Boc, în urma protestelor care au avut loc în ultima perioadă, în România, pe fondul nemulţumirilor populaţiei legate de măsurile de austeritate, corupţie şi incompetenţă, în general, scriu jurnaliştii de la The Economist. 

  În ianuarie, preşedintele Băsescu, "în stilul tipic impulsiv, a intrat în direct, în timpul unei emisiuni de televiziune pentru a-i denunţa lui Raed Arafat, un palestinian care a fondat şi condus SMURD-ul, un serviciu de urgenţă, opiniile de stânga. Domnul Arafat a demisionat imediat. După demonstraţii violente, guvernul Boc a renunţat să mai privatizeze serviciile de urgenţă şi l-a repus în funcţie pe Raed Arafat", notează publicaţia britanică.

   Protestele de stradă au continuat. După două săptămâni de la prima ieşire a oamenilor în Piaţa Universităţii, Băsescu şi-a cerut scuze pentru "gafele pe care le fac, uneori, în public". Emil Boc a demisionat în 6 februarie, împreună cu miniştrii săi, pentru a "reduce tensiunile sociale" şi a "stabiliza economia".

Jurnaliştii notează că în comparaţie cu Ungaria sau Grecia, economia României este stabilă, atribuind acest fapt guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.

"Economia României pare chiar stabilă, în principal datorită guvernatorului BNR Mugur Isărescu, una dintre cele mai respectate figuri publice din România", au scris britanicii.

Românii ar accepta mai uşor măsurile de austeritate dacă politicienii ar fura mai puţin şi ar creşte la capitolul comunicare.

"Românii, sătui de creşterea taxelor, de reducerea veniturilor şi de serviciile publice de slabă calitate, ar fi mai deschişi să accepte măsurile de austeritate dacă politicienii ar fura mai puţin şi ar comunica mai bine", mai notează The Economist.

Un raport al UE din 8 februarie a apreciat unele progrese modeste în cauzele penale care privesc faptele de corupţie, dar a deplâns "deficienţele clare" şi corupţia din rândul judecătorilor.

"Domnul Băsescu l-a nominalizat pe Mihai Răzvan Ungureanu, ca prim-ministru. Un poliglot educat la Oxford care a condus anterior un serviciu de informaţii externe. Va fi greu pentru Ungureanu şi noua sa echipă să recâştige terenul pierdut, înainte de alegerile parlamentare din noiembrie", cred jurnaliştii britanici.

"Mandatul domnului Băsescu durează până în 2014, iar cei mai mulţi dintre români par a fi obosit deja de el", conchide The Economist.

 

 

Tăcerea lupului...adevărată istorie

ZIUA News dezvăluie jocul politico-economic în care este aruncat Băsescu din cauza protestelor....

 Traian Băsescu intenţiona să-i favorizeze pe americani şi olandezi în Legea Sănătăţii • Reacţia populară i-a spulberat planurile de politică externă care includeau mituirea Olandei pentru aderarea la spaţiul Schengen şi a SUA pentru menţinerea scutului antirachetă la Deveselu • În timp ce românii protestau, americanii condiţionau ţara noastră pentru acordarea dreptului de preempţiune la construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă • Ruşii au cerut la rândul lor Cernavodă, contra gaze şi materii prime

ZIUAnews vă explică motivul reacţiilor bizare ale preşedintelui Traian Băsescu de la începutul conflictului cu Raed Arafat şi până la numirea noului ministru de Externe, Cristian Diaconescu. Pas cu pas vă vom dezvălui cordoanele ombilicale de care este legat Bucureştiul de interesele marilor puteri ale lumii, precum şi necesităţile economice şi strategice ale României în geopolitica actuală.

Traian Băsescu a negociat permanent bucăţi din economia României pentru obţinerea de avantaje militare sau strategice cu Rusia, SUA şi anumite ţări din Europa. În toate aceste zile de proteste au trecut neboservate ameninţări voalate ale SUA, negocieri subterane pentru economia românească şi tratative diplomatice legate de viitoarea putere nucleară a României.

De ce s-a luat în gură Băsescu cu Arafat

Primul semn de întrebare referitor la comportamentul preşedintelui României a apărut în momentul în care acesta a ieşit public de mai multe ori, aproape la toate televiziunile, pentru a susţine Legea Sănătăţii. De ce s-ar fi luat de piept Băsescu cu Raed Arafat, un simplu subsecretar de stat pentru o lege care ar fi putut să fie amendată ulterior de Guvern sau prin tertipurile bine cunoscute în Parlament? Ei bine, ZIUAnews a aflat motivul: Băsescu urma să facă loc pe piaţa asigurărilor de sănătate pentru cinci clienţi strategici. Unitedhealth Group şi Wellpoint Inc. Group (ambele din SUA), Alianz Ţiriac, Astra Asigurări şi compania olandeză Aegon.

Sistemul de preluare a asigurărilor medicale ar fi urmat aceeaşi cale ca cel din domeniul pensiilor private. Dacă vă aduceţi aminte, firmele străine au intrat în România şi au acaparat imediat piaţa prin obligativitatea cetăţenilor de a contribui la ele. Cele două firme americane care urmau să preia grosul asigurărilor de sănătate reprezentau de fapt mijlocul prin care România plătea SUA scutul antirachetă de la Deveselu, mai ales în condiţiile în care bugetul american de apărare suferea negocieri, iar politica de la Washington se axa pe ţări cheie din Europa. În ceea ce priveşte compania olandeză pe care Băsescu o dorea în sistemul asigurărilor medicale, aceasta era vehiculul de transport bani către Olanda ţară care şi-a ridicat veto-ul cu privire la intrarea României în Schengen. Celelalte două societăţi, Ţiriac şi Astra, reprezentau parteneri portocalii şi viitori sponsori. Iată de ce Băsescu a ieşit atât de nervos şi atât de impacientat la televiziune să se ia de guler cu Raed Arafat. Întreaga lui politică externă se ducea de râpă alături de doi parteneri importanţi în sponsorizarea campaniei electorale care urmează.

Revoltele populare i-au spulberat planurile şi l-au aruncat pe Traian Băsescu într-o îngrozitoare dilemă: ce le dă americanilor în schimbul scutului de la Deveselu, ce le oferă olandezilor pentru acceptarea României în Schengen. Dacă planul i-ar fi mers cu Legea Sănătăţii şi Arafat nu i-ar fi stat în cale, Băsescu ar fi punctat glorios intrarea în Schengen cât şi susţinerea americană a cabinetului său. Visele i s-au spulberat în mâinile ultraşilor şi pulanelor jandarmilor care s-au luat la bătaie în centrul Bucureştilor. Americanii, dezamăgiţi dar dioplomaţi, i-au transmis lui Băsescu un mesaj legat de protestele care îl vizau, nu prin Ambasada SUA, ci direct prin Departamentul de Stat: „Noi susţinem dreptul oamenilor din  întreaga lume de a protesta şi de a-şi exprima liber opiniile în mod paşnic”. Iar despre violenţele la care erau supuşi protestatarii, tot în mod diplomatic, lui Băsescu i s-a transmis: „facem totodată un apel către protestatari şi autorităţi să se abţină de la orice violenţă. În mod evident, nu vom dicta României modul în care să îşi trateze problemele sale interne. Acestea sunt decizii pe care Guvernul României trebuie să le ia în urma unor consultări cu Parlamentul şi cu oamenii lor”. În mod evident, după ce Legea Sănătăţii a provocat un uriaş scandal şi ştiut fiind că americanii evită să se asocieze unor scandaluri de corupţie la nivel internaţional, răspunsul Casei Albe către Băsescu a fost: descurcă-te singur!

Anterior, mai precis în luna noiembrie 2011, în plin proces de fermentare a Legii Sănătăţii, americanii îl avertizau pe Băsescu, prin presă şi nu numai, despre efortul lor de a apăra România. „Scutul de la Deveselu, în impas”, erau titlurile din presă, alături de poziţia Franţei şi a altor ţări europene care spuneau că este mai pragmatic să te înarmezi ofensiv decât defensiv. Americanii însă au continuat proiectul Deveselu, sperând într-o plată pe măsură.

Tăcerea lui Băsescu a însemnat o nouă negociere cu super-puterile lumii

În timp ce oamenii protestau în stradă, de data asta nu pentru Arafat sau Legea Sănătăţii ci împotriva lui Băsescu, curent care mai degrabă a fost adus din exterior decât emanat de revolta populară, şeful statului încerca să ofere americanilor o bijuterie la schimb contra asigurărilor medicale pierdute. S-a oprit asupra construcţiei reactoarelor 3 şi 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă. O afacere de miliarde de dolari, dar şi căminul unei arme atomice.

Înainte de pornirea scandalului pe Legea Sănătăţii, concurenţii pentru Cernavodă erau americanii de la Bechtel şi un consorţiu rusesc format din Atom Technoprom şi alte patru firme, conexate direct cu puterea politică de la Moscova. Este limpede de ce România oferea drepturi de preempţiune ruşilor: gazul, preţul la căldură şi materii prime. După căderea afacerii cu asigurările medicale, ruşii nu mai erau singurii ofertanţi eligibili pentru Cernavodă, iar Băsescu a încercat să ofere americanilor, prin Bechtel, sumele pierdute.

Construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă urmează a fi decisă până în luna mai, ceea ce înseamnă că România, în politica sa externă, va trebui să jongleze între Rusia, ţara care ne asigură gazul, şi America, ţara care promite că ne va instala scutul antirachetă şi principalul nostru aliat militar. În această situaţie, tăcerea lui Băsescu în faţa a maximum 20.000 de protestatari din întreaga ţară este justificată ţinând cont de dilemele pe care le are de rezolvat în viitor legate atât de securitatea militară a României, cât şi de bunăstarea economică a cetăţenilor ei.

De ce i-a spus Băsescu lui Diaconescu că are o sarcină grea

Preşedintele Traian Băsescu l-a avertizat pe noul ministru de Externe al României, Cristian Diaconescu, că va avea o misiune foarte grea. Deosebit de grea. Şeful statului a punctat de mai multe ori acest lucru: „Aveţi o misiune dificilă!”. Practic, Diaconescu va fi exponentul şi principalul negociator al României între lupii geopoliticii secolului XXI. Ce va alege Băsescu când va veni vorba despre căldura din casele oamenilor, nevoile principalului său aliat sau felierea României în beneficiul multinaţionalelor lumii şi afilierea ţării noastre la cluburile selecte ale Europei? Problema aderării la Schengen este la fel de importantă pentru România, şi bănoasă totodată, cum este preţul pe care ţara noastră îl va plăti pentru achiziţionarea de avioane de luptă, o altă afacere pe care nu am finalizat-o însă, dar nu la fel de importantă cum este negocierea cu „marele urs” de la Răsărit. Blocată în politica externă între Europa, SUA şi Rusia, România vede la televizor doar problema jandarmilor şi protestatarilor de la Universitate. Băsescu va fi ţinut în continuare în joc de glezne între politica internă şi cea externă, între Opoziţia din ţară şi partenerii strategici din exterior.

 Preluat din ZIUA News  24.01.2012

Nicky Florescu

Iulian Tănăsescu

Destinul Maresalului Ion Antonescu

   Acest film documentar urmăreşte viaţa mareşalului Ion Antonescu. Născut pe 2 iunie 1882 la Pitești, Ion Antonescu a fost un militar de carieră, însă a deţinut şi funcţii în conducerea statului român în perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

  Ca om politic, Ion Antonescu a deţinut funcţiile de ataşat militar în două din cele mai importante capitale europene, Londra şi Paris, ministru de război, dar şi prim-ministru al României între anii 1940 și 1944. El a fost cel care a decis intrarea ţării noastre în război de partea Axei după ce Hitler i-a promis că România va primi înapoi teritoriile pierdute în urma Dictatului de la Viena şi a Pactului Ribbentrop-Molotov.
      Antonescu a fost şi Şeful Marelui Stat Major al României, dar şi Conducător al Statului, având puteri dictatoriale. În urma întoarcerii armelor de către forţele române, Antonescu a fost demis de Regele Mihai, iar în 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război. 
     A fost executat pe 1 iunie 1946 la Închisoarea Jilava.

Un scenariu cu frisoane

Scenariul: Războiul din Iran şi protestele de stradă din România

 În ultimele săptămâni, SUA şi UE pregătesc şi aplică un plan extrem de dur legat de Iran, ale cărui experimente nucleare deranjează marile puteri occidentale. Decizia de la Bruxelles, privind blocarea totală a exporturilor de petrol iraniene către UE este scânteia care va declanşa aproape sigur conflictul militar dintre Iran, discret sprijinit de Rusia şi China, şi SUA, împreună cu aliaţii europeni. Un conflict care nu e exclus să aibă legături cu mişcările de stradă de la noi, izbucnite tot în ultimele săptămâni.

    Faptele pe scurt:

      UE a decis luni interzicerea imediată a tuturor noilor contracte cu Iranul în sectorul petrolier.
Pentru Iran, lovitura e devastatoare, ţara exportând în UE o cincime din petrolul său. Nici pentru UE nu e simplu: dacă alţi mari exportatori precum Arabia Saudită nu sporesc producţia, preţul petrolului va creşte substanţial în plină criză economică.
Iranul are propria monedă de răspuns: a anunţat de mai multă vreme că o asemenea decizie a UE va fi urmată de blocarea strâmtorii Ormuz, ceea ce ar paraliza întreg golful Persic şi ar bloca transportul naval al petrolului provenit şi din alte state, o cincime din petrolul mondial. Manevra ar echivala cu aruncarea în aer a întregii economii a lumii, subliniem, aflate oricum în criză.
        
       SUA, la rândul lor, au anunţat că nu vor tolera blocarea golfului, considerând-o un act de război.
      
       Cum se stă la această oră? Iranienii pregătesc intens blocarea strâmtorii, SUA şi Marea Britanie au trimis în ultimele ore cele mai mari nave nucleare de război în regiune, Franţa expediind, şi ea, portavionul Charles de Gaulle.

De cealaltă parte, preşedintele iranian, Mahmud Ahmadinejad, a plecat duminică într-un turneu-fulger în America Latină, în căutare de aliaţi, fie şi morali, contra SUA.

Nori războiului se adună, din păcate, vertiginos, deasupra golfului.

Să revenim la România. Ce are a face ea cu golful Persic?

Răspunsul e simplu: România şi Turcia sunt doi aliaţi extrem de importanşi ai SUA, în contextul unui conflict cu Iranul, datorită poziţiei geografice. Baza militară aeriană de la Constanţa, spre exemplu, ar reprezenta un punct extrem de important pentru zborurile către Orient. De altfel, şi scutul anti-rachetă de la Deveselu ar avea în viitor misiunea de a apăra, între altele, Europa de rachetele iraniene.

Pentru a se baza pe România, însă, americanii au nevoie de o conducere a statului puternică, autoritară, pentru că anumite decizii în climat de conflict armat sunt prost recepţionate de populaţie. Să amintim că marele declin al lui Emil Constantinescu a început în sondaje odată cu decizia de a pune aeroporturile româneşti la dispoziția NATO pentru a bombarda fosta Iugoslavie.

Problema e că Băsescu, spre deosebire de Constantinescu la acel moment, e deja prăbuşit şi lipsit de credibilitate.
Soluţia, fie şi temporară, de redresare a preşedintelui ar fi debarcarea întregului guvern Boc de la putere, dar nu numai. E nevoie de mai mult de atât.

E nevoie de debarcarea întregii coaliţii de la putere, e nevoie de un vârtej care să îi măture nu doar pe Boc, ci şi pe Udrea, Oprea etc.

Acest lucru nu se poate face decât prin înlocuirea cabinetului Boc cu un guvern de tehnocraţi independenţi susţinut de toate partidele parlamentare. O ecuaţie în care PDL şi-ar pierde accesul la bani şi influenţa.
Evident, premier ar trebui să fie un personaj profund agreat de americani, cu care să se poată comunica rapid şi eficient în caz de conflict în Golf.

Un asemenea scenariu l-ar mai ”scoate” niţel pe Băsescu din clinci, numai că există o mică problemă: PDL nici nu vrea să audă. Boc, ca premier, ar putea fi executat, să zicem, prin intermediul DNA, dar PDL, ca partid, e o nucă mult mai greu de spart, mai ales că reuşeşte să ţină destul de bine aproape şi aliaţii politici, pe bază de ciolane guvernamentale grase.
Nu e întâmplător că Berceanu iese la rampă nervos şi strigă ”fără tehnocrați”, la fel şi Oltean.

Este foarte posibil, în consecinţă, ca mişcările de stradă recente să fie declanşate şi întreţinute pentru dărâmarea întregii guvernări actuale, profitându-se de realitatea dramatică, anume că românilor chiar le-a ajuns cuţitul la os.
Băsescu şi serviciile secrete de la noi au fost sigur avertizaţi  încă de acum câteva săptămâni de americani că trebuie făcut ceva pentru ca aliatul de la Cotroceni să-şi întărească, atât cât se poate poziţia. Decizia UE privind Iranul nu a venit peste noapte, iar consecinţele ei vor fi fost atent analizate de multă vreme.

Au serviciile secrete de la noi capacitatea de a regiza ieşirea ”spontană” în stradă a unui număr, nu foarte mare, de români? Răspunsul categoric e da, mai ales dacă luăm în calcul ”Doi şi un sfert”, descendenţa unei componente a fostei securități care se ocupa cu controlul românului de rând, ţinând în mână administratorul de bloc, gestionarul de aprozar, micul sindicalist, muncitorul cu influenţă în rândul colegilor etc. (Poate de aici şi condescendenţa, dispreţul cu care ”Doi şi un sfert” a fost şi este privit de celelalte servicii autohtone). Nici nu ar fi greu de aranjat o ieşire în stradă, ţinând cont, cum spuneam, că românilor cu adevărat le-a ajuns cuţitul la os.

S-ar putea ca nici PSD să nu fie străin de scenariu, dacă ne gândim la enigmatica şi, aparent, complet neavenita declaraţie a lui Ponta de zilele trecute, potrivit căreia va păstra actualii şefi ai serviciilor secrete dacă ajunge la putere, pentru că îşi fac bine datoria. Prin intermediul ei, Ponta a transmis, poate, mesajul că e gata să susţină planul privind instituirea unei alte guvernări.

Deocamdată, nu e clar ce poziţie ar avea PNL într-o asemenea eventualitate. În orice caz, un guvern de tehnocraţi condus de un George Maior, să zicem, nu ar slăbi deloc şansele opoziţiei de a câştiga alegerile la termen, dar ar face praf PDL şi UNPR, pentru că nu s-ar mai afla la butoanele de fraudat, atât de importante. Nici nu e de mirare că Boc e gata să cedeze Externele către UNPR doar pentru a fi sigur că aliaţii nu dau bir cu fugiţii.

Că povestea cu manifestaţiile începe să ”miroasă” o dovedeşte apariţia de acum celebrului locotenent Alexandru Gheorghe în piaţă, alături de manifestanţi.

Tânăr, figură angelică, sincer (faza cu salariul!), curajos, uniformă impecabilă, cămaşă albă...probabil s-a făcut un casting serios pentru alegerea sa. Faptul că junele lucrează la contrainformaţii militare, mai precis la protecţia documentelor secrete, ceea ce presupune că a fost verificat şi în interiorul plombelor dentare de către servicii mai înainte de a primi certificatul ORNISS pare să fi scăpat multor fani ai pieţei.

Prezenţa lui între manifestanţi (ca şi a procurorului de la Arad) ar fi un semnal mult mai direct transmis de structuri către pedelişti că treaba e groasă şi trebuie să înţeleagă cum stau lucrurile. La cum se prezintă lucrurile, e aproape cert că evenimentele se precipită, iar Boc şi PDL nu mai au zile multe la palatul Victoria. Maxim două săptămâni, după cum anunţă un foarte apropiat de americani lider autohton, l-am numit pe Mircea Geoană.