Orice FRAUDĂ...are totuşi autori

   “Au plătit preţul politic!”. Am auzit de multe ori asta despre politicienii români acuzaţi de hoţii din banul public. Adică să spunem mersi că nu ne mai fură şi să îi lăsăm să plece în opoziţie sau în afara scenei politice pentru ca - liniştiţi - să trăiască îndestulat din banii delapidaţi. Noi să fim fericiţi că nu am scăpat de căpuşe sau eventual că le-am înlocuit cu altele. Total greşit! Pentru proastă administrare, conducătorii executivi şi liderii politici trebuie îndepărtaţi (cât mai repede posibil), însă dacă aceştia se fac vinovaţi de hoţie, trebuie să răspundă în faţa legii.

Ce ar trebui să fie valabil pentru mai-marii din politică, ar trebui să se aplice întocmai şi escrocilor financiari. Oricât de mari ar fi şi oricât de respectabilă ar fi franciza sub care au realizat fraudele! Imunitatea în faţa legii predispune la perpetuarea unor scheme financiare în paguba clienţilor de bună-credinţă, dar şi a societăţii în ansamblul ei.

   Din păcate, la cinci ani de la declanşarea unei crize economice care a rezultat dintr-o creditare mincinoasă, la limita fraudei, nu am văzut găsindu-se responsabili pentru cutremurul financiar din 2008. Laolaltă şefii falimentarelor CountryWide, Bear Sterns şi Lehman Brothers, ai beneficiarelor banilor publici Citigroup, AIG, General Electric, ai băncilor engleze naţionalizate, ai entităţilor de garantare rămase fără acoperire precum Freddie Mac şi Fannie Mae, cu toţii se află în libertate şi huzuresc în contul milioanelor şi zecilor de milioane de dolari pe care i-au încasat ca salarii, bonusuri, compensaţii şi acţiuni preferenţiale.

Acolo unde oamenii de rând plătesc prin inflaţie, prin executări silite, prin pierderea locului de muncă sau dobânzi zero la economiile de o viaţă, cei care se fac vinovaţi nemijlocit de criza pe care o traversăm sunt ocoliţi deopotrivă de pedepsele necruţătoare ale capitalismului (alterate de băncile centrale), dar şi de mâna tot mai anchilozată a legii.

 

  Vânătoarea de români prinşi în plasa creditului de agenţiile şi sucursalele de bănci deschise la parter de bloc a rămas nepedepsită. Acordarea de împrumuturi în baza unor adeverinţe false, acceptarea unor garanţii supraevaluate (complicitate la balonul imobiliar), vânzarea unor produse financiare scumpe ca fiind ieftine (de exemplu creditele în franci elveţieni) şi introducerea în contracte a unor comisioane abuzive sunt deopotrivă manifestări ale unei creditări frauduloase pentru care aparent nu avem responsabili. Ca şi în cazul politicienilor prădalnici, nu este târziu pentru pedepse nici în cazul bancherilor. Dacă procurorii au curaj, ar fi grozav să îi pescuim chiar şi de la Viena…

 sursa: curierulnational.ro

Vindem Portul Constanţa ca să intrăm în Schengen?

  

    România va afla luna viitoare verdictul în privinţa intrării în Spaţiul Schengen. Dincolo de “fumigenele” lansate de olandezi, ce acuză corupţia şi problemele de la frontieră, adevărata miză pentru obţinerea vizei o constituie, potrivit unor experţi, privatizarea CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, o afacere evaluată, neoficial, la 1 miliard de euro.
Olandezii sunt singurii care se opun pentru aderarea României la Schengen. Încă de anul trecut s-a spus că adevărata miză ar fi una economică, nu cea legată de corupţie şi crimă organizată. "Olanda şantajează România cu intrarea în Schengen, pentru a obţine mai repede şi în condiţii foarte avantajoase managementul privat asupra Portului Constanţa şi, practic, controlul fluxului de mărfuri pentru Europa şi menţinerea Portului Constanţa într-o zonă mediocră din punctul de vedere al volumului mărfurilor şi al cifrei de afaceri", declara senatorul PSD Marius Bota. Potrivit analiştilor, acuzele îşi au o logică economică. “Dacă România intră în Spaţiul Schengen, ar putea ameninţa supremaţia Portului Rotterdam, cea mai mare poartă de intrare a mărfurilor extracomunitare în Europa”, explica expertul în transporturi Gabriel Marinescu. “Prin noile facilităţi obţinute şi prin sprijinul declarat al americanilor pentru acest proiect, Portul Constanţa ar ameninţa supremaţia olandeză”, considera expertul, citat de DailyBusiness.ro Acesta ar fi şi motivul pentru care olandezii s-au grăbit să semneze un protocol de colaborare între Portul Rotterdam şi Portul Constanţa, iar firmele olandeze s-au arătat interesate să preia portul românesc. Prin acordul de colaborare, România se angajează, practic, să predea managementul strategic asupra Portului Constanţa în mâna olandezilor, afirma senatorul Bota. Iar până la preluarea totală a portului n-ar mai fi decât un pas. "Acest lucru, făcut pe şest, este inadmisibil şi ar fi trebuit discutat în CSAT", mai spune Bota.
 "Cum am dat Petrom austriecilor ca să intrăm în UE şi Autostrada Transilvania americanilor de la Bechtel ca să intrăm în NATO, aşa vom da Portul Constanţa olandezilor pentru viza Schengen " 
   Bineînţeles,  Anca Boagiu respingea aceste acuzaţii şi declara că este în interesul României să colaboreze cu olandezii. La rândul sau, ambasadorul Olandei la Bucureşti afirma că “nu exista nicio legătură între aderarea României la Schengen şi orice posibilă colaborare în ceea ce priveşte Portul Constanţa. "Vrem să subliniem că dezvoltarea Portului Constanţa este mai presus de toate în interesul României, iar Olanda (Rotterdam) şi-a oferit experienţa internaţională binecunoscută. Este un semn clar că Olanda şi comunitatea de afaceri din Olanda apreciază excelenta relaţie bilaterală", mai arată Ambasada într-o declaraţie pentru NewsIn. “Portul Constanţa şi sectorul logistic sunt printre principalele puncte de interes pentru companiile din Olanda care vor să investească în România”, arată Bernard Wientjes, preşedintele Confederaţiei Patronale Olandeze, într-un interviu acordat HotNews.
Autorităţile se fac că plouă în port

    Autorităţile de la Bucureşti evită să vorbească oficial despre situaţia Portului Constanţa. Într-un mod de-a dreptul suspect, întreaga poveste a fost trecută sub tăcere. "Pe surse" însă aflăm că în această perioadă au loc negocieri între cele două părţi, a căror finalitate o vom vedea în septembrie. “Dacă vrem viza Schengen, va trebui să facem compromisuri olandezilor. Cred că vom asista în curând la un ceremonial foarte interesant în care Guvernul Ponta ne va anunţa, cu pompa, preluarea managementului Portului Constanţa de către olandezi”, spune economistul Cristian Dinulescu, pentru DaiyBusiness.ro. “De privatizare se va vorbi, cel mai probabil, abia după alegerile generale”, mai spune acesta. Cert este că Guvernul va avea de câştigat. Vânzarea Portului Constanţa va aduce bani la buget, indiferent dacă acesta va fi concesionat, vândut prin licitaţie directă sau pe bursă.
Principala poartă către Europa Centrală şi de Est

   Întrebarea este însă dacă România va câştiga din această afacere? Peter de Ruiter, liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică din PwC România, afirma anterior că România are potenţial de a deveni una dintre rutele comerciale majore în viitor, prin intermediul Portului Constanţa. "România are potenţial de a deveni, prin intermediul Portului Constanţa, principala poartă de intrare a bunurilor provenind din Estul Asiei şi Orientul Mijlociu către Europa Centrală şi de Est, şi astfel de a ajunge una dintre rutele comerciale majore din viitor”, a declarat expertul PWC. Are însă România capacitatea de a gestiona acest potenţial? ... discuţia este una politică. “Tehnic suntem capabili să devenim, prin Portul Constanţa, principala poartă a Orientului către UE. Numai că totul se joacă la nivel politic. Nu cred că avem politicienii capabili să reziste intereselor”, a mai spus Peter de Ruiter. În plus, notează expertul, este nevoie de investiţii uriaşe pentru dezvoltarea facilităţilor portuare, iar România nu are aceşti bani. “Sper să se ajungă, până la urmă, la o concesiune, nu la vânzare. Altfel ne vom trezi că nu mai avem nici port, după ce am vândut Petrom, reţelele de electricitate şi gaze etc.”, a mai spus acesta.
    Articol preluat de la " cotidianul.ro"      

Indiferenţa ca înaltă trădare...

                                                                                                                        Articol preluat de pe :"Gândeşte.org" şi "Jurnalul.ro" Autor:Dan Tomozei

   
   Când un ofiţer al armatei române, fie el şi în rezervă, nu are nicio tresărire nervoasă atunci când este atinsă onoarea şi demnitatea propriei ţări, acuzaţia de trădare nu este deloc gravă. Când acel ofiţer este preşedintele României iar din această poziţie tratează din mers probleme care zgândăre coarda sensibilă a ardelenilor mai ales, ce contra-argument are preşedintele pentru a mai convinge că se mai află în slujba tuturor românilor?

Românul spune că paza bună trece primejdia rea! În faţa jignirilor lansate de la Budapesta şi din Bucureşti de oficiali ai statului ungar, preşedintele României întoarce privirea. Venit de la un secretar de stat sau un ambasador, domnia sa nu consideră demn de răspuns un scuipat aruncat pe obrazul ţării şi al românilor. Preşedintele Traian Băsescu este un rezistent, motiv pentru care acceptă să fie acoperit de scuipaţi câtă vreme aceştia nu au ştampilă prezidenţială de Budapesta.

Aflat sub steagul UE, NATO şi FMI, preşedintele Băsescu pare să fie tot mai desprins de realitatea românească, fiind imaginea tot mai ingrată a trădării interesului naţional, a decăderii morale şi a demnităţii de a fii român. Din nou, între România şi propriul scaun, Traian Băsescu alege scaunul. Nu este primul conducător care a trădat totul pentru a rămâne la cârmuire. Gesturile vasalului preşedinte transmit disperarea cu care acesta se ţine de funcţia primită cadou de la stăpâni, fie că aceştia sunt de peste Atlantic, de la Bruxelles sau de la Budapesta. Căci acestora le este loial Traian Băsescu, nicidecum românilor. Vasalul Traian Băsescu plăteşte scump scaunul de preşedinte al României, dar plata o asigură ţara şi poporul român.

Imaginea curajosului care avea întâlniri directe numai cu marele licurici, a devenit o umbră care pendulează între două lumi: una în care nimic nu îl mai reprezintă - România, alta în care poziţia de vânzător şi trădător îl mai păstrează încă în scaun - UE, SUA. Pentru Traian Băsescu, bătălia cu Rusia pentru o Transnistrie devenită străină este mai justificată decât respectul pentru o parte din teritoriul României, cu toate efectele care decurg în plan economic şi geostrategic. Este o dovadă a modului în care acesta înţelege politica din estul Europei unde se află România. Într-o perioadă în care China riscă un conflict regional numai pentru a demonstra că istoria şi teritoriul naţional sunt intangibile (Insulele Diaoyu), preşedintele României nu vede, nu aude! Poate nici bătălia Agentinei pentru Insulele Falkland nu este reprezentativă. Realitatea nu îl ajută nici în condiţiile în care, economic şi militar, România este condusă de la Bruxelles, acolo unde se află sediile UE şi NATO.

Care este STRATEGIA PENTRU ROMÂNIA demonstrată de preşedintele Traian Băsescu, alta decât coabitarea obraznică alături de cei care scuipă obrazul ţării? Care ne mai sunt aliaţii oneşti? Pentru ce, încă odată, preşedintele României joacă pe alte mize şi în alte echipe decât alături de Parlament, autoritatea supremă în stat? Cât mai trebuie demonstrat şi cu câte argumente că cetăţeanul Traian Băsescu, din funcţia de preşedinte, prin indiferenţa şi sfidarea manifestate în faţa problemelor sensibile ale ţării, se face vinovat de trădare?

    Relaţia cu Ungaria trebuie tratată într-un mod mai special, cu diplomaţie şi decenţă, asta neînsemnând că Budapesta sau vreun oficial maghiar îşi poate permite să trateze România ca pe propriile buzunare. Regionalizarea Europei este un fenomen căreia cu greu ne vom putea opune fără a pierde tot mai mult din actul decizional, în favoarea instituţiilor UE. De aici, însă, până la acceptarea unui tratament lipsit de decenţă, este cale lungă. Pentru că, în ultimul act al interferenţei de la Budapesta, numai copiii de grădiniţă au în faţă motivaţia unui drapel de judeţ. Asta ca şi cum preşedintele Traian Băsescu nu ar fi şi nu ar acţiona similar, cu sau fără şuviţă peste chelie. Numai că Traian Băsescu s-a clamat singur preşedinte-jucător în clipa în care a primit o ţară la cheie, intrată în NATO şi cu negocierile de aderare la UE finalizate. După şapte ani, lipsit de jucăriile şi sclavii din plan local, nu mai ştie să joace. Sau nu mai primeşte încuviinţarea, fapt care ar fi cu atât mai umilitor pentru întreaga naţiune română, câtă vreme văpaia steagurilor secuieşti nu pare să fie decât un firav semnal a celor care vor să vină.

   

Iazul de decantare Valea Sesii

Cum va arăta exploatarea de la Roşia Montană: Imagini apocaliptice cu un iaz de decantare, rezultat în urma exploatării miniere pe bază de cianuri 

  Acesta este iazul de decantare numit Valea Sesii aflat în Muntiii Metaliferi, aproape de Roșia Montană.

Iazul de decantare Valea Sesii


  La o privire mai atentă constatăm că de fapt lacul nu prea e lac. Mai degrabă este o acumulare de nămol. În zonă este şi o instalaţie de conducte ce transportă, nu aur ci  steril. Acesta provine de la exploatarea de cupru de la Roșia Poieni, făcută de compania Cupru Min începînd cu anul 1978. Tot arealul ăsta pe care se întinde lacul e o adevărată bombă ecologică.

  Iazul de Valea Sesii este un iaz de decantare de vale, deschis (adica are un singur baraj). Barajul, contruit din anrocamente, închide valea fiind construit între doi versanţi. Tulbureala de steril este deversată în iaz printr-un sistem de conducte care trebuie să permită dirijarea deversării spre diverse zone situate pe conturul iazului astfel ca toată suprafaţa să fie ocupată.

 Sterilul cu conţinut de săruri de metale ale acidului sulfuric se constituie în depozit şi se reazemă pe versanţii naturali. În iazul de la Valea Şesii depozitul de steril, în cele mai multe locuri sondate, n-are consistenţă; într-un loc era formată un fel de plajă pe care am călcat şi nu ne-am scufundat.

 Apele limpezi, care sunt de fapt soluţii apoase ale aceloraşi săruri, ar trebui să ajungă într-un sistem de colectare şi evacuare din care acestea trebuie să fie descărcate spre o staţie de epurare chimică sau spre un sistem de recirculare sau -cel mai simplu, făra costuri, fără jenă – spre un emisar (un râu curat de obicei). Sistemul de colectare şi evacuare noi nu l-am văzut, -dar e drept că n-am ajuns la baraj unde ar putea să fi fost.

În septembrie 2011 iazul avea în jur de 130ha. Acesta a acoperit aproape în totalitate satul Geamăna; gospodăriile au fost răscumpărate de Cupru Min SA Abrud. Durerea cea mai mare a locuitorilor a fost aceea ca nu a fost respectată promisiunea de a se strămuta cimitirul. Sterilul a înghiţit rând pe rând casele oamenilor, dealul pe care era construită biserica, cimitirul. Biserica este unul din puţinii martori care ne arată că aici a fost odată o aşezare omenească. Nămolul a ajuns acum la nivelul acoperişului.

  Ce e și mai grav este faptul că asistăm la un dezastru ecologic în derulare. 

  Sterilul continuă să fie deversat cu consecvență și nivelul iazului crește în fiecare an. De aceea cei de la Cupru Min înalță barajul an de an.

| foto de Bodan Balaban

Biserica Ortodoxă Română... "O fabrică de bani"

Trei miliarde de euro: la această sumă se ridică averea Bisericii Ortodoxe Române. Cel mai mare cult din România deţine peste 70.000 de hectare de pădure şi teren arabil, zeci de hoteluri, restaurante şi ferme. Realizatorii acestui film au obţinut aceste informaţii din surse, dată fiind lipsa de transparenţă a Bisericii Ortodoxe cu privire la bunurile pe care le deţine. Răspunsul la întrebarea „ce se întâmplă cu banii strânşi din serviciile religioase, vânzarea de obiecte de cult, donaţiile şi subvenţiile de la stat?” nu a fost încă elucidat. Acest film documentar, intitulat „Cât de mare este averea Bisericii” şi difuzat în emisiunea Cu Ochii’n 4, la TVR, încearcă să risipească misterul din jurul averii impresionante a BOR. (Sursa) Biserica Ortodoxă Română cuprinde 6 Mitropolii, alcătuite din Arhiepiscopii şi Episcopii, cu un total de 11.146 parohii, deservite de 14.035 preoţi şi diaconi, în 15.116 lăcaşuri de cult. Pentru românii ortodocşi din străinătate, există 3 Mitropolii şi 2 Episcopii (în Europa) şi o Arhiepiscopie (pe continentul american). BOR are, de asemenea, 631 mănăstiri şi schituri, cu peste 8.059 călugăriţe şi călugări. În cadrul BOR există, de asemenea, 279 de aşezăminte sociale, 275 de muzee şi colecţii muzeale, precum şi 42 de centre de conservare şi depozitare a obiectelor cultural-religioase ale moştenirii naţionale. Numai în Protoieria III din Capitală există 59 de parohii şi o mănăstire, majoritatea fiind construite în secolele XVI – XVII şi menţionate în lista monumentelor istorice. Toate aceste clădiri sunt, evident, plasate pe terenuri care se întind în total pe sute de hectare dacă socotim şi pădurile care aparţin Bisericii. Unele dintre ele sunt închiriate unor firme renumite, altele sunt doar exploatate în folosul Bisericii. De asemenea, pe lângă fiecare biserică, există, de obicei, şi o casă parohială, ceea ce înseamnă că numărul clădirilor bisericii este cu mult mai mare de 27.000. Dacă estimăm valoarea medie a fiecărui imobil la numai 100.000, înseamnă că bunurile imobile ale Patriarhiei se ridică la minimum 1 miliard de euro…

STRATEGII DE MANIPULARE A MASELOR

  A cunoaşte adversarul, a-i cunoaşte tehnicile de manipulare, este indispensabil pentru a ne elibera de robie ....

       Lingvistul nord-american Noam Chomsky a stabilit lista celor ’’Zece strategii de Manipulare” prin mediile de informare în masa. Evreu si de sensibilitate anarhista, semnase o petitie pentru a apara libertatea de exprimare a lui Robert Faurisson. Pentru Chomsky, ’’libertatea de exprimare este mai importanta decât orice versiune a faptelor sustinuta de ordinea stabilita, oricare ar fi raportul pe care aceasta îl întretine cu adevarul faptelor în sine.” Chomsky evoca diferitele tehnici de manipulare si, în primul rând, strategia diversiunii.

Strategia diversiunii consista în deturnarea atentiei publicului de la problemele importante si de la schimbarile hotarâte de elitele politice si economice, printr’un potop continuu de distractii si de informatii neînsemnate. Chomsky analizeaza diferitele tehnici de spalare a creierului, pe care o îndura poporul nostru.
 

Zece strategii de manipulare a poporului nostru:

1. A distrage în permanenta atentia publicului, departe de adevaratele probleme sociale, captivata de subiecte fara importanta adevarata. A tine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fara nici “un timp pentru gândire” scrie Chomsky.

2. A cauza probleme si apoi, a oferi solutii.

Aceasta metoda se mai numeste si ’’ problema – reactie – solutie”. La început, se creeaza problema, sau „situatia”, prevazuta pentru a suscita o anume reactie a publicului, pentru ca tocmai acesta sa ceara masurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intentionata a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul sa ceara legi represive, în detrimentrul libertatii.

3. Strategia „în degradeu”.

Pentru ca publicul sa accepte o masura inacceptabila, este de ajuns sa fie aplicata în mod progresiv, în ’’degradeu”, pe o durata de zece ani. În acest fel, au fost impuse conditii sociale si economice absolut noi din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigratie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizari, salarii care nu mai asigura un venit decent, iata schimbarile care ar fi provocat o revolutie daca ar fi fost aplicate în mod brutal.

4. Strategia actiunii cu date diferite.

O alta maniera de a obliga publicul sa accepte o hotarâre nepopulara este de a o prezenta ca “dureroasa, dar necesara’’, obtinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai usoara acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. În primul rând, pentru ca efortul nu trebuie facut imediat, apoi, pentru ca publicul are mereu tendinta de a nadajdui ’’totul va merge mai bine mâine” si ca sacrificiul cerut va putea fi evitat. În fine, aceasta maniera lasa publicului timp pentru a se obisnui cu ideea schimbarii, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro si pierderea suveranitatii monetare si economice, acceptate de tarile europene între 1992 – 1995 si aplicate în 2002.

5. A se adresa publicului ca unor copii mici.

Cea mai mare parte a publicitatilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje si un ton absolut copilaresti, aproape debile, ca si cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? ’’de 12 ani.”Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate si cu o oarecare probabilitate, va avea un raspuns sau o reactie tot atât de lipsita de simt critic ca al unui copil de 12 ani” analizeaza Chomsky.

6. A face apel mai mult la partea emotionala decât la gândire.

Este o tehnica clasica pentru a opri analiza rationala si, deci, simtul critic al oamenilor. Ïn plus, folosirea emotionalului deschide accesul la subconstient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinte, spaime, pulsiuni sau comportamente.

7. Mentinerea poporului în nestiinta si prostie.

A face în asa fel ca poporul sa nu înteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlarea si robirea lui. Calitatea educatiei data claselor inferioare trebuie sa fie cât mai slaba, încât prapastia de nestiinta, care separa clasele de jos de cele de sus sa fie si sa ramâna de neînteles de cele dintâi.

8. A încuraja publicul sa se complaca în mediocritate.

A încuraja publicul sa creada ca e ”bine” de a fi prost, vulgar si incult. A-l îndopa cu seriale americane si emisiuni de tele-realitate, niste dobitocenii monstruoase.

9. A înlocui revolta cu învinovatirea.

A face omul sa creada ca numai el singur este vinovat de propria’i nenorocire, din cauza unei inteligente insuficiente, sau a capacitatilor si eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc sa se ridice împotriva sistemului, individul se sub-estimeaza si se învinovateste, ceea ce creaza o stare depresiva, având ca efect abtinerea de la actiune. Si, fara actiune, nu exista revolutie !

10. Si, ultimul punct, a cunoaste oamenii mai bine decât se cunosc ei însisi.

Ïn ultimii 50 de ani, progresele fulgeratoare ale stiintei au sapat o prapastie crescânda între cunostintele publicului si acelea detinute si folosite de elitele conducatoare. Multumita biologiei, neurobiologiei si psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoasterea avansata a fapturii omenesti, fizic si psihic. Sistemul cunoaste individul mediu mai bine decât el însusi. Aceasta înseamna ca, în majoritea cazurilor, sistemul detine un control mai mare si o putere mai importanta asupra oamenilor decât ei însisi.

Adio, Tovarasi!

Adio Tovarăşi....

Pentru prima dată în istoria filmului documentar, evenimentele desfășurate între anii 1975 și 1991 sunt relatate cronologic, de peste și din interiorul granițelor tuturor țărilor implicate, ale căror popoare au făcut istorie, au trăit și au făcut căderea comunismului posibilă. Dintre toate revoluțiile din Europa Centrală, doar cea română a sfârșit în violență. După ce forțele armate au ucis protestatari la Timișoara, a izbucnit conflictul dintre Armată și Securitate, militarii fiind de partea populației. După un discurs ratat ținut de la balconul clădirii Comitetului Central din București, la 21 decembrie 1989, Nicolae și Elena Ceaușescu au fost capturați și executați după un proces sumar.

Episodul 1

Episodul 2

Episodul 3

Episodul 4

 
 Preluare de pe :Filme Documentare Online Subtitrate

Nu avem nici o scuză...

   Vorbim cu toţii aceeaşi limbă, avem în mare parte aceleaşi credinţe şi obiceiuri, avem libertate de exprimare, libertatea de a decide cu ce să ne îmbrăcăm, ce să mâncăm şi ce muzică să ascultăm, avem libertatea de a spune ce dorim la adresa oricui dorim fără să ne temem că vom fi arestaţi sau omorâţi, avem liberatea de bine de rău de a alege cine să ne guverneze, avem liberatea de a alege să devenim guvernanţi. Trăim în pace, fără grupări extremiste, avem spitale, nu sunt la standarde ridicate, dar măcar avem spitale, avem de bine de rău o pâine pe masă, nu din cea mai rafinată, dar avem o pâine pe masă. Avem acces la tehnolgie, la informaţie, avem acces la lumea de afară. Simplul fapt de a nu avea nevoie de viză pentru marea parte a ţărilor lumii este o comoară nepreţuită, una pe care din pacăte nu părem a o aprecia cum ar trebui. Avem acces la educaţie, avem şcoli, nu din cele mai performante dar avem şcoli! Avem o natură superbă, avem ape,munţi , plaje şi pârtii de schi. Avem mall-uri şi asfalt, avem chiar şi vreo două autostrazi, avem telefoane deştepte şi haine de firmă. Mai presus de toate, însa, avem LIBERTATE, libertatea de a decide ce să facem cu viaţa noastră şi în acelaşi timp cum să contribuim la viaţa comunităţii din care facem parte.
     
              Suntem LIBERI să decidem ce VREM... 

   Faptul că nu ne folosim de ea, şi apoi dăm vina pe alţii, este problema fundamentală... Nu e un păcat de moarte că ne batem joc de această libertate, că o călcăm în picioare şi apoi şuruim printre dinţi cu înverşunare “guvernul e de vină/soţia e de vină/societatea în care trăiesc e de vină/românul de langă mine e de vină”?  

             Mergem la Biserică în numar mare şi îi cerem lui Dumnezeu să ne apere, să ne ierte, să ne ajute. Cred că ce îl doare cel mai mult pe Dumnezeu este să vadă cum ne batem joc de noi şi unii de alţii. Să vadă cum scuipăm în fratele nostru, cum dăm în el cu cuvinte dure si judecăţi, cum ne irosim puterea de a alege şi timpul preţios în a ne plânge, a ne găsi scuze şi a da vina pe cei din jur pentru nereuşitele noastre şi ale ţării în care trăim. O singură persoană o uităm în toată această ecuaţie a învinovăţirii şi responsabilizării: pe noi înşine. Eu! Acest cuvânt pe care-l folosim atât de frecvent în contextul de „drepturi”, dar atât de rar în cel de „obligaţii”.

              Ce fac eu pentru cei din jurul meu?

   Dacă măcar pentru o secundă am decide că responsabilitatea propriei vieţi ne aparţine nouă, şi nu guvernului, comunităţii sau familiei, atunci poate am înceta să pierdem vremea şi să arătam cu degetul, şi am începe să acţionăm.  
   Am începe să producem. Să trăim. Să prosperam.

     Fii tu românul care îţi doreşti să fii, şi nu te preocupa în a-l arăta cu degetul pe românul „necorespunzător”. Îngrijeşte-te doar de tine. Oamenii doresc să devină ca cei pe care îi admiră. Fii tu primul românul acela pe care oamenii îl admiră, şi apoi cei din jurul tău vor deveni şi ei români „corespunzători”. 
    Încetul cu încetul, dar e singura cale.


      Până când nu învăţăm să trăim împreună, nu vom putea construi nimic separat. Nimic de amploare, nimic impresionant, nimic în folosul tuturor. Până când continuăm să ne vedem separaţi de ceilalţi, nu avem cum să mergem înainte înspre ţara aceea civilizată şi prosperă pe care cu toţii o dorim. „Suntem doar atât de puternici pe cât ne permite veriga noastră cea mai slabă” spune o vorba dureros de adevarată. Câtă vreme vom continua să ignoram şi să negăm veriga cea slabă, să o înjosim, să o învinuim pentru cât de slab este lanţul, atâta vreme nu vom deveni mai puternici. Când o vom recunoaşte şi pe ea ca parte din lanţ, când o vom ocroti, sprijini şi ajuta să devină mai puternică, atunci cu toţii vom deveni mai puternici...
 Ca naţiune, ca stat, ca popor.
 

Yahtul lui Carol II-lea- vândut la fier vechi..

Yahtul lui Carol II-lea: Vândut de români la fier vechi şi transformat de englezi în super-navă.

      Nava a fost vândută de statul român cu 265.000 de dolari, ca fier vechi, iar englezii au transformat-o într-o bijuterie 

  Fosta navă „Luceafărul",devenită „Libertatea", iar acum „Nahlin" (de fapt numele cu care a fost lansată al apă în urmă cu aproape un secol) este considerată unul dintre cele mai scumpe vase de lux din lume. 

Yahtul regal „Luceafărul", perla flotei României până în 1950 a fost vândut în 1999 cu 265.000 dolari, ca fier vechi, iar acum a ajuns să fie evaluată la un preţ de 200 de ori mai mare.  

Yahtul „Nahlin” (fost „Libertatea”, fost „Luceafărul”) este un yaht de lux care a aparținut casei regale române...Yahtul "Nahlin", a fost proiectat de compania G.L. Watson & Co din Glasgow și construit de șantierul naval John Brown & Co. Ltd din Clydebank, Scoția în anul 1930, la comanda Lady Joule din Anglia. Numele „Nahlin” este de origine indiană nord-americană și înseamnă navă amiral.

În anul 1934, yahtul Nahlin era considerat unul dintre cele mai mari nave de agrement particulare construite în Anglia.

Caracteristici    

• Lansare la apă: 1930
• Constructor: John Brown & Co. Ltd, Clydebank, Scoția
• Proprietar: Casa Regală a Romaniei
• Lungime: 89,3 m
• Latime: 10,98 m
• Pescaj: 4,42 m
• Viteza: 17,4 Nd
• Propulsie: 2 motoare cu turbine x 2200 CP
• Deplasament: 2107 t
• Pasageri: 351 

Scurt istoric

În primii patru ani de exploatare, yahtul Nahlin navigase pe o distanță de peste 200.000 Mm în jurul insulelor britanice, Marea Baltică, insulele grecești, Oceanul Atlantic, Insulele Canare, Indiile de Vest, pe coasta americană și Golful Mexic.
În Oceanul Pacific au fost vizitate Insulele Galapagos, apoi de la Honolulu pâna în insulele Hawaii, spre nordul insulei Tahiti și Arhipelagul Societății, în Noua Zeelandă și Australia.
În anul 1934, după ce vizitase o bună parte a lumii, yahtul Nahlin este oferit spre închiriere sau vânzare de către proprietar.
A fost cumpărat de la regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii, care și-a consumat pe el idila cu Wallis Simpson, care a provocat o criză dinastică ce s-a terminat cu abdicarea regelui.
În anul 1937 Nahlin a fost cumpărat de către Guvernul României condus de Gheorghe Tătărăscu cu suma de 120.000 de lire sterline, a fost botezat Luceafărul și dăruit MS Carol al II-lea..

   La 18 octombrie 1938, yahtul Luceafarul, găzduiește la Galați o întâlnire între regele Carol al II-lea al României, ministrul de externe al Poloniei colonelul Beck și ministrul de externe român Nicolae Petrescu-Comnen, discuțiile încadrându-se în criza politică postmüncheneză.
Regimul comunist a preluat nava pe 6 ianuarie 1948 și predată Comisiei de inventariere și conservare. Ulterior, după ce au fost înlăturate blazoanele și simbolurile regale, yahtul a fost rebotezat Răsăritul și apoi Libertatea, devenind restaurant și hotel. A fost perla flotei României până în 1950.
A fost vândut în 1999 unei firme britanice cu 265.000 dolari, ca fier vechi, în ciuda faptului că, prin ordinul Ministrului Culturii nr.3041/14 iulie 1998 fusese clasat în categoria "Tezaur". Deși firma britanică s-a angajat că va restaura nava și că va efectua un export temporar, yahtul nu s-a mai întors în țară. 
După cumpărare, numele a fost schimbat din nou în Nahlin (de fapt numele cu care a fost lansată la apă în urmă cu aproape un secol).

Yahtul a fost apoi cumpărat de britanicul William Collier, care a supus-o unei restaurări temeinice.
   În prima etapă, (1999-2005) nava a fost pusă în doc uscat, inspectată amănunțit, evaluată tehnic și curățată, ocazie cu care au fost îndepărtate peste 450 t de deșeuri și materiale contaminate.
În etapa a doua (2005-2010), a avut loc restaurarea propriu-zisă, cu participarea multor firme de prestigiu.
În vara anului 2010, yahtul Nahlin a fost reînmatriculat sub pavilion britanic, cu port de ataș Glasgow..
În mai 2010, Nahlin era evaluat la un preț de 200 de ori mai mare.

Detalii tehnice

Corpul navei este construit din oțel, folosit în mod curent pentru nave de acest fel, are dublu fund, iar corpul este împărțit într-un mare număr de compartimente etanșe.
Yahtul Nahlin este grațios și elegant proporționat. Forma sa clipper se adaugă la efectul plăcut obținut din proiectare.
-Bompresul este ornamentat cu o figură ce reprezintă un indian cu coif cu pene și pictat pentru luptă.  
-Bordurile navei sunt proiectate în continuarea acestei figuri.
-Pe puntea superioară și pe puntea principală, se află castelul navei, cabinele așezate în șir și o punte de promenadă. Aproape de puntea din pupa se aflau alte cabine. Înfățișarea de yaht era, de asemenea, sugerată, de marele coș de fum de formă eliptică.

     Nahlin era echipat cu unele dintre cele mai moderne instalații produse de compania Sperry Gyroscop: giroscopul asigurând un control mecanic al direcției de înaintare, un sistem care indica gradul de înclinare al navei și reflectoare Sperry.
Nava era echipată cu o instalație de 1,2 kw și cu un aparat de menținere a direcției. Fiind proiectat pentru croaziere lungi, Nahlin era prevăzut cu o mare capacitate de stocare, incluzând compartimente de congelare.
Echipamentul de propulsie al iahtului era alcătuit din două seturi de turbine Brown-Curtis, cu simplă reducție. Acest tip de propulsie, ales pentru lipsa de zgomot și vibrații și-a dovedit pe deplin eficacitatea în timpul croazierelor.
Compartimentul generator de aburi consta din două instalații principale de încălzire cu trei compartimente, prevăzute cu supraîncălzire și adaptate la consumul de motorină. Pentru nevoia de abur, pentru serviciile auxiliare și bucătărie, erau instalate două mari încălzitoare verticale.
Curentul electric era asigurat de două generatoare acționate cu abur și se putea stoca în baterii de acumulatoare situate în tunelul arborelui elicelor.
Yahtul Nahlin mai era dotat cu șalupa proprietarului, șalupa echipajului, o șalupă de viteză, două bărci de salvare și două plute de salvare.

Dotări pentru pasageri

    Două apartamente ale proprietarului erau situate la puntea prova. Amenajarea interioară a apartamentului din tribord era în stilul târziu al perioadei William și Mary. Apartamentul corespondent din babord era decorat în stilul Ludovic al XVI-lea, dar mai auster. În apropierea apartamentelor proprietarului se afla o sală de gimnastică, foarte bine echipată. Șase camere pentru oaspeți, decorate în stil Ludovic al XVI-lea, se aflau la pupa navei. Alături erau patru băi ai căror pereți erau îmbrăcați în gresie. Accesul dinspre camerele oaspeților spre holul de intrare de pe puntea principală se făcea printr-o scară în spirală cu o balustradă din bronz. În spatele holului de intrare, la babord, se afla toaleta doamnelor, iar la tribord, o antecameră care ducea la garderobă, decorată de asemenea în stil Ludovic al XVI-lea. În spatele garderobei se afla o largă punte de promenadă. Sufrageria ocupa partea din față a castelului și era decorată în stilul perioadei William și Mary.
La prova se găseau camerele pentru doamne, decorate în stil Adam și apartamentele căpitanului. În aceeași parte a navei se găseau biblioteca și fumoarul lambrisate cu nuc franțuzesc.
Pe puntea de navigație era o cameră de observație pentru oaspeți cu geamuri mari, glisante de jur împrejur pentru a nu împiedica vederea.

Dotări pentru echipaj

Dotările pentru echipaj asigurau de asemenea un înalt standard de confort. Pe lângă apartamentele capitanului, șeful electrician și șeful mecanic aveau camerele lor, în spatele punții principale. Ceilalții ofițeri și echipajul erau cazați la pupa și în castelul central.

   Nava a fost vândută şi scoasă din ţară mai degrabă hoţeşte,dar până unde putem să-i învinovăţim pe britanici?       Înstrăinarea navei a ajuns chiar şi pe masa procurorilor, însă nimeni nu a fost găsit vinovat de scoaterea vasului în afara graniţelor ţării. 


 
   Apele tulburi din anii ‘90 lăsau puţine variante pentru negocierea în mod civilizat a unei soluţii prin care nava să fie salvată şi toate părţile să fie mulţumite.
  Aşa se face că, în timp ce autorităţile române s-au pierdut în bâlbe care mai de care mai penibile, nava „Libertatea” a ieşit, probabil pentru totdeauna, din ţară. Ce-i drept, pentru recondiţionarea acesteia s-au cheltuit sume impresionante - peste 35 milioane de dolari – sume pe care, probabil,
statul român nu ar fi fost dispus sau nu ar fi avut posibilitatea să le investească. Din păcate, cazul navei „Libertatea” nu este singular....
  La fel ne batem joc şi de site-ul arheologic de la Barboşi, nu ştim să punem în valoare site-ul de la Poiana – Piroboridava, clădiri monumente de arhitectură sunt pur şi simplu furate cărămidă cu cărămidă chiar în buricul târgului. Ne pierdem istoria, ne pierdem trecutul, ne pierdem valorile fie ele de patrimoniu sau de suflet care defineau, cândva, vibraţia acestei naţiuni.
 Ajungem aşa să ne batem joc şi de oameni, tezaurul cel mai de preţ al ţării. Suntem, de altfel, deloc întâmplător, cu câteva milioane mai puţini decât în urmă cu vreo două decenii… Şi, din păcate, nu au plecat dintre noi cei cărora să nu le simţim lipsa....

INEVITABIL...va fi declarat EROU

INEVITABIL VA VENI MOMENTUL CÂND Ceauşescu VA FI DECLARAT EROU AL NEAMULUI ROMÂNESC, CARE DE ALTFEL ÎNCEPE SĂ FIE REGRETAT DIN CE ÎN CE MAI MULT DE CĂTRE ROMÂNI...

                 

   "Dragi români..ALOO….ALOOO.!! Stimaţi tovarăşi, mi s-a permis să vă vorbesc din lumea de dincolo, pentru ultima dată, post – mortem.
...Pentru noua generaţie din ultimii 20 de ani , care nu mă cunosc , eu sunt Secretarul General al Partidului Comunist Român Tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Dragi tovarăşi şi pretini , iată că după 20 de ani de când am fost asasinat de către forţele oculte ale masoneriei şi a unor grupări mondiale malefice, de la Epoca de Aur pe care am construit-o cu ajutorul clasei muncitoare, constat cu mare regret şi durere în suflet, că România se află în starea de AGONIE de dinaintea MORŢII. Aflu cu lacrimi în ochi, că după eforturile mele de a ţine departe de poporul român, pe toţi imperialiştii, mafioţii economici, trădătorii de ţară, capitaliştii lacomi şi avizi după putere, aceştia sunt ce-i care vă conduc, aceştia pentru care voi m-aţi împuşcat, v-au adus pe voi dragi români la limita dintre viaţă şi moarte. Am scăpat ţara de datorii datorită vouă . Datorii pe care le-am făcut în interesul de a vă construi case şi apartamente, străzi , şosele, metrou, oraşe, fabrici şi uzine, terenuri agricole, ferme şi toate de care vă mai amintiţi…Căci au rămas doar amintiri; amintiri de suferinţă cu munca şi sudoare căci toate au fost deşarte, de toate aţi fost furaţi! Aţi răbdat de foame , este adevărat , dar astea au fost eforturi nelimitate pentru care voi să trăiţi mai bine şi pentru care eu eram pe cale de a înfăptui un socialism mai bun ca orice forma de guvernământ din lume. Capitalismul se simţea ameninţat , eram singura ţară din lume fără datorii externe şi iată că atunci forţe obscure, trădători ai neamului românesc, masoni şi alte grupări oculte, activişti ai Noii Ordini Mondiale, au recurs la asasinarea mea pentru a vă fura vouă munca voastră şi toate bunurile ţării , dezbinându-vă între voi, înrobindu-vă, şi luându-vă orice putere de a vă mai răscula pe viitor împotriva lor. Nu v-au luat doar ţara, v-au furat personalitatea, demnitatea, onestitatea, curajul, unitatea de neam. Uniunea Europeană este asasinul real al României şi cu adâncă durere în suflet, urez sincere condoleanţe poporului român, pentru că deja v-aţi pierdut identitatea şi umanitatea în care aţi trăit liberi dar nu aţi ştiut până ce aceşti huligani v-au păcălit cu o libertate falsă şi perversă. Dragi tovarăşi şi pretini , singura voastră şansă este să vă înarmaţi cu cinstea, demnitatea şi curajul strămoşilor voştri , să vă luaţi furcile şi topoarele şi să mergeţi în căutarea judecăţii.
  Asta e singura cale , mulţi destepţi din tabăra adversă, care se vor arăta ca fiind educaţi şi diplomaţi, vă vor spune că furca şi coasa e o metodă depăşită . Nu este şi niciodată nu va fi , ei ce-i care vă fură sunt susţinuţi de justiţie , iar voi trebuie să fiţi adevărata justiţie pentru a avea o judecată dreaptă. Să nu-i credeţi când o să vă facă anarhişti, huligani etc. pentru că toate ţările ”civilizate” asta fac de mii de ani subjugă pe cei slabi. Forţele militare nucleare subjugă pe cei slabi şi îşi împart lumea între ei, şi totuşi sunt catalogate ca ţări civilizate şi mai sunt şi susţinute în genocidul mondial pe care îl practică.  
  Nu cred că este nevoie să vă mai relatez politica mondială a anilor `89-2009.
  Cam astea am avut de spus şi sper că sângele străbunilor, să reînvie din nou în venele voastre statutul de român şi inima voastră să bată cu mândrie."
    “VINA” LUI CEAUŞESCU:
    În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare. Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ’80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care „Europa liberă” a comentat la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii – canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm! Prin anii ’87 – ’88, tonul „Europei Libere” a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile.
   Am constatat astfel, cu mare uimire, că în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate. Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile. Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţa mondială dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?! Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţa mondială, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea „modelul românesc”! Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care „Europa Liberă” a comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite.
  Dimpotrivă!
  Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, săracu’, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte! Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-1 dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-1 şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa. Cu consecinţa, „firească”, a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el s-o păţească!
   Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu, KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din… patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român! De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-1 vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.
   Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-1 credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-1 recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat.   
  M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari într-o anume transă şi nu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte indicaţii superioare. Am ajuns acum la o datorie de peste 150 de miliarde de euro(sau mai mult) . Am scăpat de dracu’, şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfânt al Patriei. Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă, atunci când sunt “disponibili” preşedinţi, miniştri şi guvernanţi trădători? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă la acest sfârşit şi început de mileniu! Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi… Dezvoltare, şi alte „agenturi”! Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori.În caz contrar se aplica scenariul ţărilor arabe, atunci când paraziţii pământului rămân fără resurse de orice fel. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile?) Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt!
   Mai nou, declaraţiile trădătorului Băsescu, care sugerează predarea suveranităţii în mâinle asa -zise a Statelelor Unite ale Europei .Apoi cedarea munţilor de aur (sute de mii de tone), după ce s-a sabotat deja ţara de resursele de petrol, gaze naturale, apele minerale, păduri şi altele.
  Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca!... Căci s-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o “economie” de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român! Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat’? Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?! Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, care de fapt sunt 1500 de miliarde de $ faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Si uite unde s-a ajuns. Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor – ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente!
   Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României, însa ma întreb acum : Oare mai este a României?! Au dus tot aurul în afara ţării, cică ca să aibă credibilitate, 100 de tone de aur s-au evaporat din Banca Natională a României, unde este aurul nostru? Să se îndatoreze la noi în ţară şi să-i punem noi condiţiile în care acceptăm creditarea! 
    Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte! Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii ’70! Acum, când scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să se facă reforma!  
   Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti. Au azmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor.
   Din nefericire " savanţii " care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă ŢARA. 
  Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii. 
  Conchid: merită sprijinite numai acele forţe (partide) politice care îşi propun să ferească ţara şi poporul nostru de povara şi primejdiile ascunse în teancul de dolari al îndatorării la alţii. Există aceste forţe? 

                                                                         

                                                                            

                                                                             


PARCURGEŢI TOT VĂ ROG PÂNĂ LA CAPĂT CE A CONSTRUIT Ceauşescu  ÎN 25 DE ANI, AU DISTRUS, JEFUIT SI VANDUT: 

....Dacă mai ştiţi adăugaţi...lista e deschisă...

1. Intreprinderea electrocentrale Curtea de Arges Arges 

2. Intreprinderea electrocentrale Borzesti Bacau 

3. Intreprinderea electrocentrale Oradea Bihor 

4. Intreprinderea electrocentrale Braila Braila 

5. Intreprinderea electrocentrale Cluj Cluj 

6. Intreprinderea electrocentrale Constanta Constanta 

7. Intreprinderea electrocentrale Craiova Dolj 

8. Intreprinderea electrocentrale Galati Galati 

9. Intreprinderea electrocentrale Rovinari Gorj 

10. Intreprinderea electrocentrale Turceni Gorj 

11. Intreprinderea electrocentrale Deva Hunedoara 

12. Intreprinderea electrocentrale Portile de Fier Mehedinti 

13. Intreprinderea electrocentrale Mures Mures 

14. Intreprinderea electrocentrale Bistrita Neamt 

15. Intreprinderea electrocentrale Ploiesti Prahova 

16. Intreprinderea electrocentrale Ramnicu-Valcea Valcea 

17. Intreprinderea electrocentrale M. Bucuresti M.Bucuresti 

18. Intreprinderea energoreparatii M.Bucuresti 

19. Centrala industriala de retele electrice Bucuresti M.Bucuresti 

20. Intreprinderea de retele electrice Pitesti Arges 

21. Intreprinderea de retele electrice Bacau Bacau 

22. Intreprinderea de retele electrice Brasov Brasov 

23. Intreprinderea de retele electrice Cluj Cluj 

24. Intreprinderea de retele electrice Constanta Constanta 

25. Intreprinderea de retele electrice Craiova Dolj 

26. Intreprinderea de retele electrice Galati Galati 

27. Intreprinderea de retele electrice Deva Hunedoara 

28. Intreprinderea de retele electrice Iasi Iasi 

29. Intreprinderea de retele electrice Bucuresti M. Bucuresti 

30. Intreprinderea de retele electrice Baia Mare Maramures 

31. Intreprinderea de retele electrice Targu-Mures Mures 

32. Intreprinderea de retele electrice Ploiesti Prahova 

33. Intreprinderea de retele electrice Sibiu Sibiu 

34. Intreprinderea de retele electrice Suceava Suceava 

35. Intreprinderea de retele electrice Timisoara Timis 

36. Intreprinderea de distributie a energiei electrice Bucuresti M. Bucuresti 

37. Intreprinderea de Constructii metalice si prefabricate M. Bucuresti 

38. Dispecerul energetic national M. Bucuresti 

39. Institutul de cercetari si modernizari energetice M. Bucuresti 

40. Centrala miniera Valea Jiului- activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica Deva Hunedoara

41. Intreprinderea miniera Anina Caras-Severin 

42. Intreprinderea miniera Lonea Hunedoara 

43. Intreprinderea miniera Petrila Hunedoara 

44. Intreprinderea miniera Aninoasa Hunedoara 

45. Intreprinderea miniera Dalja Hunedoara 

46. Intreprinderea miniera Vulcan Hunedoara 

47. Intreprinderea miniera Livezeni Hunedoara 

48. Intreprinderea miniera Paroseni Hunedoara 

49. Intreprinderea miniera Lupeni Hunedoara 

50. Intreprinderea miniera Uricani Hunedoara 

51. Intreprinderea miniera Barbateni Hunedoara 

52. Intreprinderea de preparare a carbunelui Valea Jiului Hunedoara 

53. Intreprinderea de reparatii utilaj minier Petrosani Hunedoara 

54. Intreprinderea miniera Anina Hunedoara 

55. Combinatul minier Oltenia -Activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica Gorj 

56. Intreprinderea miniera Rovinari Gorj 

57. Intreprinderea miniera Motru Gorj 

58. Intreprinderea miniera Jilt Gorj 

59. Intreprinderea de utilaj minier Rogojelu Gorj 

60. Combinatul minier Ploiesti -Activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica Prahova 

61. Intreprinderea miniera Cimpulung Arges 

62. Intreprinderea miniera Voivozi Bihor 

63. Intreprinderea miniera Capeni Covasna 

64. Intreprinderea miniera Salaj Salaj 

65. Centrala minereurilor si metalurgiei neferoase- Baia Mare- activitatea proprie a combinatului si a unitatilor cu gestiune economica fara bpersonalitate juridica Maramures 

66. Intreprinderea metalurgica de metale neferoase Zlatna Alba 

67. Intreprinderea miniera Baia Borsa Maramures 

68. Intreprinderea metalurgica de metale neferoase Baia Mare Maramures 

69. Intreprinderea metalurgica de metale neferoase Copsa Mica Sibiu 

70. Combinatul minier Suceava Suceava 

71. Centrala minereurilor Deva-activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Hunedoara 

72. Intreprinderea miniera Baia de Aries Alba 

73. Intreprinderea miniera Dobresti Bihor 

74. Intreprinderea miniera Bocsa Caras-Severin 

75. Intreprinderea miniera Moldova Noua Caras-Severin 

76. Intreprinderea miniera Balan Harghita 

77. Intreprinderea miniera Barza Hunedoara 

78. Intreprinderea miniera Hunedoara Hunedoara 

79. Centrala sarii si nemetaliferelor Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti 

80. Intreprinderea salina Ocna Mures Alba 

81. Intreprinderea salina Targu-Ocna Bacau 

82. Combinatul minier Cluj-Napoca Cluj 
83. Intreprinderea salina Ocna Dej Cluj 
84. Intreprinderea miniera Dobrogea-Constanta Constanta 
85. Intreprinderea miniera Harghita-Miercurea Ciuc Harghita 
86. Intreprinderea salina Praid Harghita 
87. Intreprinderea miniera Orsova Mehedinti 
88. Intreprinderea miniera Slanic Prahova 
89. Intreprinderea miniera Cacica Suceava 
90. Intreprinderea miniera Ramnicu Valcea Valcea 
91. Centrala gazului metan- Medias- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Sibiu 
92. Intreprinderea de extractie gaz metan Medias Sibiu 
93. Intreprinderea de exploatare conducte magistrale gaz metan Medias Sibiu 
94. Trustul petrolului Pitesti Arges 
95. Trustul petrolului Moinesti Bacau 
96. Trustul petrolului Targu-Jiu Gorj 
97. Trustul petrolului Bolintin Ilfov 
98. Trustul petrolului Ploiesti Prahova 
99. Intreprinderea de utilaj petrolier si reparatii Teleajen Prahova 
100. Intreprinderea de reparat tractoare si motoare grele Poiana Campina Prahova 
101. Intreprinderea de reparatii utilaje electrice Campina Prahova 
102. Combinatul de oteluri speciale Targoviste Dambovita 
103. Centrala industriala siderurgica- Hunedoara- activitatea proprie a centraleiinclusiv combinatul siderurgic Hunedoara Hunedoara 
104. Intreprinderea Victoria – Calan Hunedoara 
105. Intreprinderea de fier Vlahita Harghita 
106. Centrala industriala siderurgica Resita- activitatea proprie a centralei inclusiv Combinatul siderurgic Resita Caras-Severin 
107. Intreprinderea “Otelul Rosu” -Otelul Rosu Caras-Severin 
108. Intreprinderea “Ciocanul” Nadrag Timis 
109. Centrala industriala siderurgica Galati- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Galati 
110. Intreprinderea Laminorul de tabla- Galati Galati 
111. Intreprinderea de constructii metalice Tecuci Galati 
112. Centrala industriala de prelucrari metalurgice Bucuresti- activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate M. Bucuresti 
113. Intreprinderea metalurgica Aiud Alba 
114. Intreprinderea metalurgica Beclean Bistrita Nasaud 
115. Intreprinderea Laminorul Braila Braila 
116. Intreprinderea de sarma si produse din sarma Buzau Buzau 
117. Combinatul metalurgic Campia Turzii Cluj 
118. Intreprinderea de sarma, cuie si lanturi Galati Galati 
119. Intreprinderea metalurgica Iasi Iasi 
120. Intreprinderea de tevi Roman Neamt 
121. Centrala industriala pentru produse refractare Brasov- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Brasov 
122. Intreprinderea de produse refractare “Refractar” Alesd Alba 
123. Intreprinderea de produse refractare Alba Iulia Bihor 
124. Intreprinderea de produse refractare “9 Mai” Turda Cluj 
125. Intreprinderea “Carbochim” Cluj-Napoca Cluj 
126. Intreprinderea de produse refractare Pleasa Prahova 
127. Centrala industriala pentru materiale neferoase si rare Slatina- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de Aluminiu Slatina Olt 
128. Intreprinderea de alumina Oradea Bihor 
129. Intreprinderea de prelucrare a aluminiului Slatina Olt 
130. Intreprinderea de produse carbunoase Slatina Olt 
131. Combinatul metalurgic Tulcea Tulcea 
132. Intreprinderea metalurgica “Neferal” – Branesti M. Bucuresti 
133. Intreprinderea metalurgica “Laromet” – Bucuresti M. Bucuresti 
134. Intreprinderea Sinterom- Cluj Napoca Cluj 
135. Intreprinderea de supape bolturi – Topoloveni Arges 
136. Intreprinderea de piese si armaturi din aluminiu si pistoane auto -Slatina Olt 
137. Centrala industrila de autovehicule pentru transport – Brasov- Activitatea proprie a centralei si a unitatilor cu gestiune economica fara personalitate juridica direct subordonate Brasov 
138. Intreprinderea de masini agregate si subansamble auto “Sf. Gheorghe” Covasna 
139. Intreprinderea de radiatoare si cabluriBrasov Brasov 
140. Intreprinderea mecanica de piase de schimb Oradea Bihor 
141. Intreprinderea de pise auto Iasi Iasi 
142. Intreprinderea metalurgica “Republica” Reghin Mures 
143. Intreprinderea de piese auto Satu Mare Satu Mare 
144. Intreprinderea mecanica Marsa Sibiu 
145. Intreprinderea de piese auto Sibiu Sibiu 
146. Intreprinderea “Automecanica” Medias Sibiu 
147. Intreprinderea “Autobuzul ” Bucuresti M. Bucuresti 
148. Intreprinderea “Automecanica” Bucuresti M. Bucuresti 
149. Centrala industriala de autovehicule- colibasi- Pitesti- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de Autoturisme Colibasi- Pitesti Arges 
150. Intreprinderea mecanica Campulung- Muscel Arges 
151. Intreprinderea de accesoriipentru mijloace de transport – Oradea Bihor 
152. Intreprinderea de subansamble si dispozitive verificatoare auto – Costesti Arges 
153. Centrala industriala de tractoare si masini agricole Brasov- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea “Tractorul” brasov Brasov 
154. Intreprinderea mecanica Oradea Bihor 
155. Intreprinderea mecanica Toplet Caras-Severin 
156. Intreprinderea Tehnofrig Cluj 
157. Intreprinderea de Armaturi industriale -Oradea Bihor 
158. Intreprinderea de otel Strehaia Mehedinti 
159. Intreprinderea de utilaj alimentar Slatina Olt 
160. Intreprinderea mecanica Codlea Brasov 
161. Intreprinderea mecanica Brasov Brasov 
162. Intreprinderea mecanica Oradea Bihor 
163. Intreprinderea de garnituride frana si etansare Ramnicu-Sarat Buzau 
164. Intreprinderea mecanica de utilaje Medgidia Constanta 
165. Intreprinderea de tractoare si masini agricole “7 Noiembrie ” Craiova Dolj 
166. Intreprinderea mecanica Bailesti Dolj 
167. Intreprinderea mecanica pentru echipamente hidraulice Galati Galati 
168. Intreprinderea de tractoare Miercurea-Ciuc Harghita 
169. Intreprinderea mecanica”Ceahlaul” Piatra Neamt Neamt 
170. Intreprinderea mecanica fina Sinaia Prahova 
171. Intreprinderea “Tehnometal” – Timisoara Timis 
172. Intreprinderea de masini agricole “Semanatoarea” Bucuresti M. Bucuresti 
173. Centrala industriala de utilaj tehnologic, chimic si rafinarii- Bucuresti -activitatea proprie a centraleiinclusivintreprinderea de utilaj chimic “Grivita Rosie” Bucuresti M. Bucuresti 
174. Intreprinderea metalurgica Bacau Bacau 
175. Intreprinderea de utilaj tehnologic Buzau Buzau 
176. Intreprinderea “Armatura” Cluj-napoca Cluj 
177. Intreprinderea mecanicade utilaj tehnologic Moreni Dambovita 
178. Intreprinderea de armaturi industriale din fonta si otel Zalau Salaj 
179. Intreprinderea de constructii de masini si utilaj greu _Giurgiu Giurgiu 
180. Intreprinderea de utilaj chimic Ploiesti Prahova 
181. Intreprinderea de utilaj chimic si forja Ramnicu-Valcea Valcea 
182. Intreprinderea mecanica de utilaj chimic- Bucuresti M. Bucuresti 
183. Intreprinderea de pompe Aversa Bucuresti M. Bucuresti 
184. Intreprinderea de Ventilatoare- Bucuresti M. Bucuresti 
185. Centrala industriala de utilaj petrolier si minier -Ploiesti – activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea “1 Mai ” Ploiesti 
186. Intreprinderea de utilaj petrolier Targoviste Dambovita 
187. Intreprinderea Mecanica Targoviste Dambovita 
188. Intreprinderea de utilaj minier Petrosani Hunedoara 
189. Intreprinderea mecanica de masini si utilaj minier Baia Mare Maramures 
190. Intreprinderea “Unio” Satu Mare Satu Mare 
191. Intreprinderea mecanica Campina Prahova 
192. Intreprinderea”Neptun” Campina Prahova 
193. Intreprinderea de piese turnate Campina Prahova 
194. Intreprinderea de utilaj minier Filipestii de Padure Prahova 
195. Intreprinderea de Ventilatoare si instalatii de ventilatie Vaslui Vaslui 
196. Centrala industriala de utilaj energetic metalurgic si masini de ridicat- Bucuresti activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea de Masini Grele Bucuresti M. Bucuresti 
197. Intreprinderea mecanica dr. Petru Groza Bihor 
198. Intreprinderea de utilaj de ridicat Lugoj Timis 
199. Combinatul industrial pentru constructii de masini Bistrita Bistrita-Nasaud 
200. Intreprinderea de constructii de masini Resita Caras-Severin 
201. Intreprinderea de constructii de masini Caransebes Caras-Severin 
202. Intreprinderea de constructii metalice Bocsa Caras-Severin 
203. Intreprinderea mecanica Toplet Caras-Severin 
204. Intreprinderea de accesorii Valiug- Resita Caras-Severin 
205. Intreprinderea de cazane mici si arzatoare Cluj-Napoca Cluj 
206. Intreprinderea “Tehnofrig” -Cluj-Napoca Cluj 
207. Intreprinderea de utilaj alimentar Slatina Olt 
208. Intreprinderea “Independenta” -Sibiu Sibiu 
209. Intreprinderea mecanica Timisoara Timis 
210. Intreprinderea “Vulcan” -Bucuresti M. Bucuresti 
211. Intreprinderea “Metalica” -Bucuresti M. Bucuresti 
212. Centrala industriala de utilaj tehnologic si material rulant – Bucuresti- activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea 23 August M. Bucuresti 
213. Intreprinderea de vagoane Arad Arad 
214. Intreprinderea “Hidromecanica” Brasov Brasov 
215. Intreprinderea de utilaj greu “Progresul” Braila Braila 
216. Intreprinderea mecanica “Nicolina” Iasi Iasi 
217. Combinatul de utilaj greu Iasi Iasi 
218. Intreprinderea de vagoane Drobeta Turnu-Severin Mehedinti 
219. Intreprinderea mecanica Drobeta Turnu-Severin Mehedinti 
220. Intreprinderea de vagoane Caracal Olt 
221. Intreprinderea de osii si boghiuri Bals Olt 
222. Intreprinderea “Steaua Rosie” Bucuresti M. Bucuresti 
223. Intreprinderea “Timpuri Noi” Bucuresti M. Bucuresti 
224. Centrala industriala de rulmenti si organe de asamblare – activitatea proprie a centralei inclusiv Intreprinderea “Rulmentul” Brasov- Brasov Brasov 
225. Intreprinderea de rulmenti Barlad Vaslui 
226. Intreprinderea de rulmenti Alexandria Teleorman 
227. Intreprinderea de rulmenti Ploiesti Prahova 
228. Intreprinderea de suruburi Bacau Bacau 
229. Intreprinderea de suruburi Botosani Botosani 
230. Intreprinderea de suruburi Brasov Brasov 
231. Intreprinderea de suruburi Targu-Secuiesc Covasna 
şi altele....